Evaziunea fiscală în cazul neînregistrării în scopuri de TVA

30 ianuarie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Atunci când o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de T.V.A., evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu și atunci când autoritățile fiscale cunoșteau sursa impozabilă. Astfel, fapta inculpatului care a efectuat acte de comerț în nume propriu, fără a se înregistra la organele fiscale și fără a declara veniturile realizate din comercializarea autoturismelor rulate pe care la rândul său le achiziționase de la diverse persoane în scopul revânzării, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, în  condițiile în care contractele privind vânzările și cele privind achiziționarea de autoturisme au fost luate în evidență la primărie, fiind calculate și achitate impozitele aferente acestor bunuri, astfel că nu se poate aprecia ca inculpatul a ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă.

Extras din considerentele sentinței penale nr. 2/2019 a Tribunalului Călărași:

”S-a reținut de către parchet că, în perioada 07.10.2012 – 14.03.2016, inculpatul GD a comercializat 79 de autovehicule, obținând venituri din valorificarea acestora fără a le evidenția și fiscaliza, ascunzând astfel sursa impozabilă în scopul sustragerii de la plata impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Lg. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p.

Însă, din probele administrate rezultă că cele 79 autoturisme menționate în procesul-verbal al ANAF, au fost cumpărate și apoi înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.

Citeste mai mult  Infracțiuni de corupție. Intermediarul - complice la infracţiunea de dare de mită sau la cea de luare de mită?

Toate contractele privind vânzările, cât și cele privind achiziționarea de autoturisme au fost luate în evidență la Primăria Oltenița, fiind calculate și achitate impozitele aferente acestor bunuri.

ANAF – AJFP Călărași, a obținut contractele de la Primăria Oltenița în baza cărora a calculat impozitele și contribuțiile cu privire la 79 autoturisme vândute în perioada 07.10.2012 – 14.03.2016.

Prin urmare, tranzacțiile au fost făcute la vedere.

Instanța reține că evaziunea fiscală reprezintă conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Infracțiunea are ca element material al situație premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.

Omisiunea plății unei taxe datorate nu constituie infracțiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naștere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligația de plată a taxei respective, nu și răspunderea penală. Atunci când o persoană fizică nu se înre gistrează ca plătitor de T.V.A., evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu și atunci când autoritățile fiscale cunoșteau sursa impozabilă (inclusiv în ceea ce privește contractele încheiate și veniturile obținute de către inculpat).

Inculpatul a fost acuzat că ar fi realizat activități comerciale în perioada 07.10.2012 – 14.03.2016 fără a se înregistra ca plătitor de T.V.A., conform acuzării constituie infracțiunea de evaziune fiscală.

Citeste mai mult  Uciderea ori vătămarea nou-născutului savârşită de mamă. Starea de tulburare psihică a mamei

Prin bun sau sursă impozabila sau taxabila se înțeleg toate veniturile și bunurile impozabile sau taxabile. Prin ascunderea bunului se are în vedere ascunderea bunului atât în sens fizic cât si juridic.

Sursa impozabilă nu trebuie confundată cu modul de calcul al taxelor (acesta din urmă reprezentând un mod de interpretare a taxelor aplicabile în raport de veniturile realizate și sursa acestor venituri. Atunci când veniturile realizate și sursa acestor venituri au fost corect declarate (astfel cum s-a întâmplat cu ocazia declarării bunurilor și impozitării lor la vânzarea autoturismelor), revine competența de stabili cuantumul sumelor datorate, în raport de toate tranzacțiile efectuate, fără să ia naștere infracțiunea de evaziune fiscală.

Omisiunea plăților impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, nu poate fi asimilată infracțiunii de evaziune fiscală în lipsa unui element fraudulos din care să rezulte intenția de a ascunde bunul sau sursa impozabilă. Caracterul public al actelor încheiate de inculpat, exclud elementul fraudulos din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În consecință, inculpatul a prezentat autorităților sursa impozabilă, a achitat impozitele datorate bugetului local, respectiv Primăriei Oltenița, astfel că nu se poate aprecia ca acesta a ascuns bunul impozabil sau sursa impozabilă (în acest sens este și jurisprudență relevantă a ICCJ – decizia nr. 3907/2012 și 3203/2013 ale Secției Penale).

Înregistrarea acestor operațiuni comerciale (tranzacții) la Primăria Municipiului Oltenița, semnifică din punct de vedere juridic atât faptul că autovehiculele au fost luate în evidența primăriei cât și faptul că au fost calculate impozite datorate bugetului local.

Citeste mai mult  DIICOT. Perchezitii in vederea destructurarii unei grupari infractionale specializata in trafic de droguri

Prin formalitățile legale îndeplinite în fața unor instituții ale statului, toate operațiunile comerciale de cumpărare și respectiv vânzare a autovehiculelor second-hand s-au făcut la vedere de către inculpatul GD, neputându-se discuta despre ascunderea bunuri ori sursei impozabile sau taxabile.

Având în vedere dispozițiile legale fiscale organul de control fiscal este îndreptățit ca din punct de vedere fiscal să impună contribuabilului, respectiv inculpatului GD plata CAS-ului, cât și mai ales a impozitului pe venit pentru diferența între valoarea de achiziție și valoarea de vânzare ulterioară a autovehiculului second-hand, care constituie însă un prejudiciu fiscal și nicidecum penal, activitatea materială a acestuia nefiind circumscrisă vreunei infracțiuni de evaziune fiscală.

Instanța constată că fapta inculpatului de a depăși plafonul de plată pentru TVA, așa cum a reținut parchetul nu constituie infracțiunea prev. de art. 9 lit.a din Lg. 241/2005, nefiind o obligație penală, ci civilă.

Drept urmare, instanța constată că fapta reținută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare, nu este prevăzută de legea penală, neîndeplinind sub aspectul elementului material la laturii obiective, condițiile de tipicitate ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că va dispune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin.1 lit.b teza I C.p.p.” (Tribunalul Călărași, Sentința penală nr. 2/17 ianuarie 2019, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >