Executare silită nelegală. Lipsa comunicării legale a deciziilor de impunere

Executarea silită declanşată în lipsa comunicării deciziilor de impunere, la un moment anterior emiterii formelor de executare şi al expirării termenului de formulare a contestaţiei împotriva acestora, este nelegală.

”În dosarul de executare silită nr. A, organul fiscal a emis împotriva debitorului contestator, trei titluri executorii şi trei somaţii de plată, centralizate în adresa ulterioară de înfiinţare a popririi emisă la data de XX.XX.2017, pentru recuperarea unei creanţe totale de 33.051 lei reprezentând impozit de venituri din activităţi independente.

După încercarea de comunicare a acestor acte de executare prin poştă, cu confirmare de primire, corespondenţa întorcându-se cu menţiunea “ avizat, reavizat, expirare termen de păstrare“, procedura de comunicare a acestora s-a realizat prin publicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin 5 lit b C.pr.fiscală.

La data de XX.XX.2017, organul de executare silită a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani pe care contestatorul debitor le deţine în conturile deschise la mai multe instituţii bancare,debitorul fiind încunoştinţat despre înfiinţarea măsurii popririi prin adresa de înştiinţare emisă la data de XX.XX.2017.

Aşa cum rezultă din titlurile executorii, titlurile de creanţă sunt reprezentate de decizii de impunere şi decizii de calcul accesorii emise în anul 2015 prin care au fost calculate debite cu titlu de impozit pe profit şi accesorii aferente acestor debite.

Conform dispoziţiilor art. 226 C.pr.fiscală: „ Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent potrivit art.30. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.„
(3) Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (4) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.”
Conform art. 93 lit b C.pr.fiscală: Creanţele fiscale se stabilesc prin decizie de impunere emisă de organul fiscal.
Conform art. 95 C.pr.fiscală: (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. (2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabileşte sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecţii fiscale ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate în condiţiile legii.
(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.
(4) Declaraţia de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.
(5) În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare.
(6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată.

Decizia de impunere, ca titlu de creanţă, poate fi contestată în condiţiile şi cu procedura prevăzută de art. 272 şi urm. C.pr.civ.

În condiţiile în care decizia de impunere nu a fost contestată ori contestaţia formulată împotriva acesteia a fost respinsă, aceasta devine titlu executoriu.

În speţă, analizând înscrisurile din dosarul de executare, instanţa constată că pentru niciuna din aceste decizii care reprezintă titlurile de creanţă, nu există dovada comunicării acesteia către contestatorul debitor anterior emiterii somaţiilor, titlurilor executorii şi adresei de înfiinţare a popririi. În acest context, instanţa reţine că intimata nu a comunicat la dosarul cauzei nici titlurile de creanţă şi nici dovada comunicării acestora către debitor, deşi sarcina probei îi revenea şi aceasta nici măcar în contextul în care instanţa i-a acordat un termen în acest sens şi i-a solicitat în mod expres intimatei să facă această dovadă.

Or, în condiţiile în care nu s-a putut face dovada comunicării legale a acestor decizii, la un moment anterior emiterii formelor de executare şi al expirării termenului de formulare a contestaţiei împotriva acestora, rezultă că executarea silită a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art.226 C.pr.fiscală care, aşa cum rezultă din chiar formularea imperativă de la alin 2 teza ultimă: ”niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, sancţionează cu nulitatea absolută executarea silită declanşată în absenţa unui titlu de creanţă devenit titlu executoriu. (…)

Pentru aceste considerente, reţinând că executarea silită a fost declanşată în temeiul unor titluri de creanţă care nu au devenit titluri executorii, va admite contestaţia la executare şi va anula executarea silită şi toate actele de executare efectuată în dosarul de executare silită.” (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința civilă nr. 8217 din 1 noiembrie 2017, portal.just.ro)

Update: Prin decizia nr. 1574 din 19 aprilie 2018, Tribunalul București a respins ca nefondat apelul organului fiscal.

Cuvinte cheie: > >