Formularea de plângeri penale cu privire la săvârşirea de către o persoană a unor fapte nereale

22 martie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Fapta inculpatului, avocat, care a depus în perioada 2010 – 2015, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, plângeri penale cunoscând că faptele reclamate împotriva părţii civile, procuror la parchetul de pe lângă judecătorie, sunt nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, în formă continuată, prevăzută în art. 268 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

”Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea prevăzută în art. 268 C. pen. se comite cu intenţie, directă sau indirectă. Intenţia directă presupune ca făptuitorul să urmărească numai împiedicarea activităţii de justiţie. În cazul intenţiei indirecte, făptuitorul nu urmăreşte împiedicarea activităţii de justiţie, dar acceptă producerea unui astfel de rezultat în scopul lezării demnităţii şi libertăţii celui învinuit.

Astfel, după cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, nucleul vinovăţiei îl constituie reaua-credinţă cu care făptuitorul face învinuirea mincinoasă. Făptuitorul trebuie să fie de rea-credinţă, adică să sesizeze organele judiciare cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală, cunoscând că aceasta este nereală.

Citeste mai mult  Adresa incompleta in procesul verbal de contraventie. Consecinte

Ceea ce este relevant este faptul că nu interesează, sub aspectul existenţei infracţiunii, mobilul sau scopul cu care au fost săvârşite actele materiale.

Reaua-credinţă trebuie dovedită. Dacă făptuitorul avea cunoştinţă de împrejurări care relevă lipsa de vinovăţie a celui învinuit ori imposibilitatea tragerii lui la răspundere penală, atunci reaua sa credinţă este dovedită. Totodată, dacă făptuitorul este conştient că învinuirea pe care o aduce unei persoane este mincinoasă, faptele sunt comise cu intenţie, condiţiile legale privind latura subiectivă a infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare fiind întrunite în cauză. (…)

Chiar dacă motivaţia interioară a inculpatului a fost una de şicanare, aceasta nu exclude scopul inducerii în eroare a organelor judiciare, deci existenţa laturii subiective. Textul incriminării vizează şi situaţiile în care o persoană sesizează în mod abuziv organele judiciare cu plângeri sau denunţuri penale neadevărate. (…)

Potrivit art. 268 alin. (1) C. pen., sesizarea penală trebuie să se facă prin plângere sau denunţ, condiţia legii referitoare la săvârşirea învinuirii prin plângere sau denunţ fiind îndeplinită chiar dacă plângerea sau denunţul nu s-au făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de legea procesual penală.

Citeste mai mult  Interpretarea noțiunii de ”profesionist” prevăzută de Codul civil

După cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, a condiţiona existenţa infracţiunii de îndeplinirea formelor prevăzute de Codul de procedură penală înseamnă a restrânge conţinutul infracţiunii, adăugând trăsături pe care legiuitorul nu le-a prevăzut. Având în vedere faptul că obiectul ocrotirii penale vizează relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, acestea sunt vătămate nu numai în cazul în care plângerea sau denunţul îndeplinesc formele prevăzute de normele procesual penale, ci şi atunci când aceste condiţii formale nu sunt îndeplinite, deoarece, şi în acest din urmă caz, organul de urmărire penală, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, va acţiona pentru strângerea probelor şi stabilirea răspunderii penale a celui învinuit. (…) Nu este necesar, pentru existenţa infracţiunii, ca actul de sesizare in personam să respecte toate condiţiile formale prevăzute în legea procesual penală, atât timp cât este apt să conducă la sesizarea organelor de urmărire penală; fapta este tipică în măsura în care caracterul inform al sesizării nu conduce la o soluţie de clasare ori la una de restituire pe cale administrativă care nu a fost urmată de realizarea unei noi sesizări conforme cu exigenţele legale.” (ICCJ., Secţia penală, decizia nr. 255/A din 11 octombrie 2018, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >