Hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţia investigatorului sub acoperire

22 ianuarie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Potrivit art. 103 alin. (3) C.pr.pen., hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţia investigatorului. Singurul mijloc de probă care atestă că acel comprimat de ecstasy care a făcut obiectul constatării tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză a fost obţinut de către investigator de la inculpat, este însă declaraţia investigatorului, consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei. În cauză nu s-a realizat o înregistrare audio-video a întâlnirii investigatorului cu inculpatul, iar înregistrările unor comunicări telefonice pe care inculpatul le-ar fi avut la date ulterioare nu relevă aspecte de fapt apte să probeze săvârşirea faptei. Faptul că ulterior inculpatul a fost depistat având asupra sa 22 de comprimate ecstasy, fiind arestat preventiv şi condamnat, iar potrivit informaţiilor obţinute de organele de urmărire penală acesta ar fi avut preocupări legate de domeniul drogurilor nu pot conduce la o „prezumţie de vinovăţie” a inculpatului pentru orice acuzaţie de trafic de droguri care îi este adusă.

Extras din considerentele deciziei Curții de Apel București:

”Pe baza probelor administrate în cauză instanţa nu poate constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul P.V.I. a săvârşit infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost trimis în judecată.

Or, numai pe baza unor probe certe în acuzare poate fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 4 C.pr.pen., în favoarea oricărei persoane, în caz contrar ea operând pe deplin, în virtutea principiului in dubio pro reo (orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului).

Citeste mai mult  Caracterul personal al împăcării pe latură penală, în cadrul unui acord de mediere

În acord cu prima instanţă, Curtea consideră că nu este probată acuzaţia adusă inculpatului, de a fi vândut unui investigator sub acoperire, în data de 13.03.2014, în Bucureşti, în zona intersecţiei Lizeanu cu Ştefan cel Mare, contra sumei de 25 de lei, un comprimat de ecstasy.

Probatoriul atestă că în ziua de 13.03.2014, inculpatul s-a întâlnit cu un bărbat în zona intersecţiei dintre Şoseaua Ştefan cel Mare şi strada Lizeanu din municipiul Bucureşti, ocazie cu care cei doi au purtat o discuţie. Astfel, acest fapt este menţionat de investigatorul sub acoperire B.M., atât în conţinutul procesului-verbal întocmit în data de 14.03.2014, aflat la fila 15 a dosarului de urmărire penală, precum şi cu ocazia audierii sale în faza judecăţii, la termenul din 07.07.2016, fiind recunoscut şi de către inculpat.

Singurul mijloc de probă care atestă că acel comprimat de ecstasy care a făcut obiectul constatării tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, a fost obţinut, contra unei sume de 25 de lei, de către investigator de la inculpat, este însă declaraţia investigatorului, consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei.

În cauză nu s-a realizat o înregistrare audio-video a întâlnirii investigatorului cu inculpatul, iar înregistrările unor comunicări telefonice pe care inculpatul le-ar fi avut la date ulterioare celei de 13.03.2014, autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, nu relevă aspecte de fapt apte să probeze săvârşirea de către inculpat a faptei pentru care este trimis în judecată.

Citeste mai mult  Întocmirea procesului-verbal de cercetare la faţa locului anterior începerii urmăririi penale. Sancțiune

Numitul V.P.M., care, potrivit poziţiei exprimate de Parchet, l-a însoţit pe investigator la întâlnirea cu inculpatul din data de 13.03.2014, nu a fost audiat în faza urmăririi penale, consemnându-se într-un proces-verbal o serie de afirmaţii ale acestuia cu caracter general, referitoare la conduita pretins ilicită a inculpatului, dar nu referitoare la fapta concretă care ar fi fost săvârşită de acesta în data de 13.03.2014, deşi acesta ar fi putut furniza anumite detalii referitoare la cele întâmplate în data de 13.03.2014, fiind cel puţin în apropierea locului întâlnirii inculpatului cu investigatorul. Faptul, menţionat în procesul-verbal în cauză pe baza susţinerilor numitului V.P.M., potrivit căruia inculpatul ar fi obişnuit să vândă comprimate de ecstasy, nu este suficient pentru a reţine că inculpatul a săvârşit fapta concretă pentru care a fost trimis în judecată, singura pentru care ar putea fi condamnat în prezenta cauză.

Potrivit art. 103 alin. (3) C.pr.pen., hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţia investigatorului. Or, în cazul de faţă, singurul mijloc de probă care atestă săvârşirea de către inculpat a faptei deduse judecăţii, este declaraţia investigatorului sub acoperire B.M.. Nu se contestă faptul că în data de 13.03.2014 investigatorul a deţinut un comprimat ecstasy pe care l-a supus analizelor de laborator, dar probatoriul nu permite a se reţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acel comprimat i-a fost vândut de inculpat, în împrejurările de loc şi timp arătate în rechizitoriu.

Citeste mai mult  Abuz în serviciu. Elemente constitutive

Echivalează cu declaraţia investigatorului şi procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, întocmit de acesta, pentru că a interpreta altfel, în sensul că declaraţia investigatorului poate fi coroborată cu procesul-verbal întocmit de acesta în vederea pronunţării unei soluţii de condamnare ar însemna să se eludeze dispoziţiile legale menţionate, reglementarea în discuţie urmărind tocmai ca o soluţie de condamnare să nu se întemeieze exclusiv sau într-o măsură decisivă pe proba furnizată de martorul anonim [pct. 21 din Recomandarea Rec (2005)9 a Consiliului Europei (https://wcd.coe.int/wcd/ViewDoc.jsp?id=849237&Site=COE), privind protecţia martorilor şi a colaboratorilor cu justiţia, ale cărei cerinţe le reflectă textul legal naţional menţionat].

Simplul fapt că în data de data de 03.05.2014 inculpatul a fost depistat în staţiunea Mamaia având asupra sa 22 de comprimate ecstasy, fiind arestat preventiv şi ulterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi patru luni închisoare conform mandatului nr. 911 din 19.01.2015 emis de Tribunalul Constanţa, iar potrivit informaţiilor obţinute de organele de urmărire penală acesta ar fi avut preocupări legate de domeniul drogurilor nu pot conduce la o „prezumţie de vinovăţie” a inculpatului pentru orice acuzaţie de trafic de droguri care îi este adusă.” (Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, decizia penală nr. 236/A din data de 21 februarie 2018, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >