4 iulie 2015: Decizia ICCJ (nr. 22/2015) a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 486 din 2 iulie 2015.
În considerente, ICCJ a reţinut că „scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.
Prin noţiunea de „proces penal” utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din CPP rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.
Prin urmare, instanţa examinează fondul cauzei, constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Or, în cazul contestaţiei în anulare sau al revizuirii, instanţa analizează îndeplinirea condiţiilor formale pentru verificarea temeiniciei cererii şi a motivelor care o susţin, şi nu existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat, vinovăţia acestuia, răspunderea penală ori încadrarea juridică.
De altfel, şi din condiţiile menţionate expres în art. 466 alin. (2) teza a II-a din CPP rezultă aceeaşi concluzie, neconsiderându-se judecată în lipsă persoana care, după comunicarea sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea acestuia ori şi l-a retras.
Totodată, art. 466 alin. (1) din CPP evidenţiază existenţa unui proces penal cu o acţiune penală pusă în mişcare, situaţie specifică unei cauze care se judecă în primă instanţă sau în calea ordinară de atac, iar prin modalitatea de reglementare redeschiderea procesului penal nu poate fi extinsă la toate categoriile de procese (contestaţie în anulare, revizuiri, alte cereri), interpretarea contrară conducând la o suprapunere a acestei proceduri speciale peste alte proceduri (categorii), de asemenea, cu caracter special, ce ar periclita principiul autorităţii de lucru judecat.
În cazul contestaţiei în anulare sau revizuirii, cale de retractare, în etapa admisibilităţii în principiu obiectul judecăţii îl constituie verificarea îndeplinirii condiţiilor formale prevăzute de lege pentru introducerea cererii, termenului prevăzut de lege, a motivelor care o susţin.
În ipoteza contestaţiei în anulare nu are loc o verificare a existenţei faptei ori a săvârşirii acesteia de către inculpat, cauzele de exercitare fiind expres prevăzute în art. 426 alin. (1) din CPP, vizând aspecte de ordin procedural.
În cuprinsul alin. (1) al art. 467 din CPP se prevede că cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.
Prin urmare, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare, ci vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei), indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.”
***
În data de 9 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia Penală şi de Minori în dosarul nr.80/33/2015 prin care se solicita pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, în sensul dacă „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.466 alin.1 din Codul de procedură penală instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţie pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori a altor cereri.”
Înalta Curte a stabilit că
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.466 alin. 1 din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.
Cuvinte cheie: contestatie in anulare > dezlegare chestiune de drept > hotarare prealabila > persoana judecata in lipsa > revizuire
