Incidenţa într-o cauză penală a principiului ne bis in idem

11 iunie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Principiul ne bis in idem se opune urmăririi sau sancţionării unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care persoana respectivă a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale a statului. Acest principiu este aplicabil şi în cazul în care pentru fapta comisă persoana a fost sancţionată contravenţional, întrucât ea poate fi considerată ca având un caracter „penal” în sensul autonom pe care Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îl acordă respectivei noţiuni.

Incidenţa într-o cauză penală a principiului ne bis in idem presupune analiza sancţiunii aplicate anterior şi dacă aceasta se circumscrie sau nu noţiunii de „acuzaţie penală”, stabilirea identităţii dintre faptele din prima procedură şi cele din a doua procedură şi analiza dublei proceduri. În dreptul intern, anumite fapte care au o conotaţie penală, datorită gradului scăzut de pericol social, nu sunt calificate drept infracţiuni, ci contravenţii.

Extras din considerentele deciziei nr. 46/2018 a Curții de Apel Suceava:

„Analizând lucrările dosarului de urmărire penală, Curtea constată că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 87, încheiat la data de 23.05.2015 de către agentul constatator din cadrul Biroului Vamal S., inculpatul A. a fost sancționat contravențional cu suma de 10.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării mijlocului de transport, în temeiul art. 653 lit. a din HG 707/2006, reținându-se că a încălcat prev. art. 612 din Regulamentul Vamal al României aprobat prin HG 707/2006 și art. 225 din Regulamentul CEE 2454/93 prin aceea că, prezentându-se la controlul vamal la volanul autoturismului marca Z .., cu numărul de înmatriculare xx-yyy, la data de 23.05.2015, în jurul orelor 03:00, au fost descoperite, ascunse şi nedeclarate, în locaşuri special amenajate (praguri și bara din spate), 860 pachete ţigări marca …., cu timbru Ucraina. Prin același proces verbal s-a dispus și confiscarea țigărilor.

De asemenea, din înscrisurile înaintate la dosar de către Direcția Regională Vamală rezultă că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 97, încheiat la data de 02.06.2015 de către agentul constatator din cadrul Biroului Vamal S., inculpatul A. a fost sancționat contravențional în temeiul art. 653 lit. a din HG 707/2006 cu suma de 3.000 lei, reținându-se că a încălcat prev. art. 612 din Regulamentul Vamal al României aprobat prin HG 707/2006 și art. 225 din Regulamentul CEE 2454/93 prin aceea că, prezentându-se la controlul vamal la volanul autoturismului marca Z …, cu numărul de înmatriculare xx-yyy, la data de 23.05.2015, a fost descoperită, ascunsă și nedeclarată, în cutia filtrului de aer a autoturismului, pietre prețioase în greutate de 1,311 grame, iar în urma expertizării acestora s-a concluzionat că A. a încălcat prevederile legale menționate mai sus.

Prin același proces verbal, în temeiul art. 653 alin. 1 lit. a teza a II-a din HG 707/206, s-a dispus și confiscarea pietrelor reținute conform Adeverințelor de Reținere a Bunurilor nr. 118, 119, 120 din data de 02.06.2015.
Potrivit înscrisurilor din dosar, niciunul dintre procesele-verbale invocate nu a fost atacat în instanţă cu plângere contravenţională.

Având în vedere situația de fapt descrisă în cele două procese verbale de contravenție și sancțiunile aplicate inculpatului în materie contravențională, instanţa de apel a pus în discuţie existenţa autorităţii de lucru judecat pentru fapta dedusă judecăţii în procedura penală, întemeiat pe disp. art. 4 din Protocolul 7 al Convenţiei şi cauza Tsonev vs. Bulgaria pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 6 din Codul de procedură penală „ Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.”

Principiul ne bis in idem se opune urmăririi sau sancţionării unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care persoana respectivă a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale a statului.

Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenţiei consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea de „ne bis in idem”: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat. (…)”

Aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de procedură penală din textul art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie interpretată în lumina principiilor generale care privesc termenii de acuzaţie penală şi pedeapsă din art. 6 şi 7 ale Convenţiei europene. Incidenţa într-o cauză penală a principiului ne bis in idem presupune analiza sancţiunii aplicate anterior şi dacă aceasta se circumscrie sau nu noţiunii de „acuzaţie penală”, stabilirea identităţii dintre faptele din prima procedură şi cele din a doua procedură şi analiza dublei proceduri.

În dreptul intern, anumite fapte care au o conotaţie penală, datorită gradului scăzut de pericol social, nu sunt calificate drept infracţiuni, ci contravenţii.

În categoria acestora se înscriu şi contravenţiile incriminate în art. 653 lit. a din HG 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României conform căruia constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3000 la 8000 lei sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal, pentru care inculpatul a fost sancţionat.

Potrivit art. 612 din același act normativ persoanele fizice pot introduce sau scoate din ţară mărfuri fără caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Faptele de care a fost „acuzat” inculpatul A. prin cele două procese verbale contravenţie arătate mai sus, întocmite de către agenții constatatori din cadrul Biroului Vamal S., pot fi considerate ca având un caracter „penal” în sensul autonom pe care Convenţia EDO îl acordă acestei noţiuni, având în vedere că, pe de o parte, interdicţia instituită prin textul legal încălcat se adresează tuturor persoanelor şi că, pe de altă parte, scopul sancţiunii este acela de a pedepsi şi a preveni săvârşirea în viitor a unor fapte similare (Hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007 Anghel c. României).
În aceste condiţii, instanţa de control judiciar trebuie să stabilească dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO şi anume să stabilească dacă faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza pendinte, sunt aceleaşi cu faptele pentru care inculpatul a fost sancţionat contravenţional şi dacă există o hotărâre prin care să se fi stabilit definitiv dacă persoana acuzată este sau nu vinovată de săvârşirea faptei cu caracter penal reţinute in sarcina sa în procedura contravenţională (Hotărârea CEDO Tsonyo Tsonev c. Bulgariei).

Curtea constată că inculpatul A. a fost trimis în judecata în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea 86/2006, reținându-se în sarcina lui că, la data de 23.05.2015, în jurul orelor 03:00, s-a prezentat pe sensul de intrare în România, în PTF S., la volanul autoturismului marca Z .., cu numărul de înmatriculare xx-yyy, iar în urma controlului a fost descoperită cantitatea de 860 pachete ţigări marca .., ascunsă şi nedeclarată, în locaşuri special amenajate în bara din spate, praguri şi un locaş amenajat între lunetă şi portbagaj. Față de modul în care au fost ascunse țigările, în locaşuri special amenajate, autoturismul marca Z cu numărul de înmatriculare xx-yyy, serie şasiu WBAGG8…, de culoare negru, an fabricaţie 1999 şi certificatul de înmatriculare cu numărul CAT 69…, au fost reţinute în vederea confiscării conform Adeverinței de reținere a bunurilor nr. 104/23.05.2015.

Ulterior, la un control amănunțit, în același autoturism, sub filtrul de aer, a fost găsit un pachet învelit în plastic negru, tras în scotch, în care se aflau 327.146 bucăți pietre artificiale din zirconiu, evaluate de către Direcția Regională Vamală la suma de 43.455 lei.

Potrivit art. 270 alin. 2 lit. a din Legea 86/2006, constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. 1, introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.

În aceste condiţii, instanţa de apel retine că acuzaţiile aduse inculpatului atât in procedura contravenţională cât si în prezentul proces penal sunt, în esenţă, aceleaşi, în accepţiunea art. 4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO (Hotărârea CEDO Tsonyo Tsonev c. Bulgariei, par.52)

În privinţa existentei unei hotărâri judecătoreşti prin care să se fi stabilit definitiv dacă inculpatul este sau nu vinovat de săvârşirea faptelor cu caracter penal reţinute în sarcina sa, Curtea constată că în accepţiunea Curţii EDO, o hotărâre este definitiva, în sensul art.4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO, atunci când acea hotărâre a intrat sub autoritatea lucrului judecat (Hotărârile CEDO Tsonyo Tsonev c. Bulgariei, par.52 si Sergey Zolotukhin c. Rusiei, par.107-108).

În cauză, aşa cum s-a arătat mai sus, procesele-verbale invocate nu au fost contestate în instanţă cu plângere contravenţională, astfel că, la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea lor, au devenit irevocabile. Condamnarea administrativă suferită de inculpat a devenit astfel definitivă în înţelesul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană anterior declanşării procedurilor penale împotriva inculpatului. De menționat este faptul că prin ordonanța din data de 24 iunie 2015 s-a început urmărirea penală in rem, iar prin ordonanța din data de 30 septembrie 2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în modalitatea descrisă anterior.

În susținerea aplicării principiului ne bis in idem în cauza de față, Curtea mai reţine că CEDO a constatat o violare a art. 4 al Protocolului nr.7 din Convenţia EDO din partea Austriei, deoarece în urma unei pedepse aplicate de către organele administrative (politie), pentru conducerea autoturismului sub influenta alcoolului, a fost pronunţată şi o sentinţă judecătorească pentru aceeaşi fapta – ucidere din culpa ca urmare a conducerii unui autoturism sub influenta alcoolului (Hotărârea CEDO Franz Fischer c. Austriei, par.25, 28-29,31-32).

În aceste condiţii, Curtea retine că prezentul proces penal reprezintă o a doua procedură judiciara a statului îndreptată împotriva inculpatului A. prin care se urmăreşte angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru o fapta de natura penală pentru care a fost deja condamnat definitiv în procedura contravenţională.

Fiind realizate în cauză toate cele trei componente ale principiului ne bis in idem şi având în vedere principiul priorităţii tratatelor internaţionale privind drepturile omului în faţa legislaţiei naţionale, principiu consacrat de art. 20 din Constituţie, pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr.86/2006 nu se poate constata decât intervenţia autorităţii de lucru judecat, cauză care lipseşte de obiect acţiunea penală şi atrage încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 16 lin. 1 lit. i Cod procedură penală raportat la art.4 din Protocolul nr.7 CEDO.” (Curtea de Apel Suceava, Decizia penală nr. 46 din data de 19.01.2018, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > > > >

Comentarii