Inexistenţa societăţii debitoare la data emiterii deciziei de antrenare a răspunderii solidare a administratorului acesteia

Potrivit art. 266 alin. 4 din Legea 207/2015, obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii, se anulează după radiere dacă, pentru plata acestora, nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii. Astfel, în condițiile în care la data radierii societății debitoare nu era antrenată răspunderea niciunei persoane, potrivit legii, se impune anularea obligaţiilor fiscale datorate de societatea radiată.

Prin urmare, inexistenţa societăţii debitoare la data emiterii deciziei de antrenare a răspunderii solidare face imposibilă antrenarea răspunderii administratorului, dispariţia societăţii debitoare lipsind de substanţă instituţia răspunderii solidare.

”Prin decizia nr. /20.03.2017 emisă de DGRFP, a fost angajată răspunderea reclamantului Z.F.C, în solidar cu debitorul declarat insolvabil SC G.C. SRL, în vederea realizării, în tot, a creanţelor fiscale restante ale debitoarei, în limita sumei de 23.372 lei, din care suma de 15.045 lei reprezintă debit principal (impozit pe salarii, impozit pe microîntreprinderi, CAS angajator, CAS asiguraţi, fond accidente, şomaj angajator, şomaj asiguraţi, fond garantare, CASS angajator, CASS angajaţi, concedii şi îndemnizaţii), 5327 lei – dobânzi şi 3000 lei – penalităţi de întârziere.

În motivarea deciziei, s-a reţinut în sarcina reclamantului, în esenţă, fapta prevăzută la art. 25 alin. 2 lit. c şi d din Legea 207/2015 , respectiv neîndeplinirea obligaţiei legale de a cere instanţelor competente deschiderea procedurii insolvenţei, în conformitate cu disp. art. 66 din Legea 85/2014. În ceea ce priveşte vinovăţia, s-a apreciat că insolvabilitatea prin continuarea activităţii pe pierdere este cauzată de interesul personal al administratorului care era şi salariat. În ceea ce priveşte prejudiciul, s-a reţinut că, prin neîndeplinirea obligaţiei legale de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, prejudiciul creat este însăşi starea de insolvabilitate, caracterizată prin imposibilitatea acoperirii în integralitate a datoriilor firmei cu activele sale, respectiv a sumei de 23,372 lei.
În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, s-a susţinut că, urmare continuării activităţii de exploatare pe pierdere până la extincţia capitalului propriu şi neîndeplinirii obligaţiei legale de a solicita insolvenţa, administratorul statutar a creat cu bună ştiinţă condiţiile creşterii datoriilor.

Citeste mai mult  Sancţiunea avertismentului se înscrie în cazierul fiscal

Prin decizia nr. /19.05.2017 emisă de intimata D.G.R.F.P., a fost respinsă contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei nr. /20.03.2017.

Decizia nr. /20.03.2017 a fost precedată de procesul verbal nr. /07.12.2016 prin care a fost declarată starea de insolvabilitate a SC G.C. SRL, motivat de faptul că valoarea bunurilor şi veniturilor acesteia este mai mică decât valoarea obligaţiilor fiscale neachitate, dată la care societatea era în funcţiune. Prin acelaşi proces verbal s-a stabilit administrarea în continuare în evidenţa curentă a creanţelor înregistrate de societatea debitoare şi continuarea aplicării măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligaţiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil şi calculul obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora.

În vederea stabilirii cauzelor care au dus la starea de insolvabilitate a societăţii şi identificarea elementelor de atragere a răspunderii solidare patrimoniale a reprezentanţilor legali ai acesteia, s-a procedat la audierea contestatorului, potrivit art. 9 coroborat cu art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015, în acest sens fiind încheiat procesul verbal de audiere a reprezentanţilor legali ai SC G.C. SRL privind procedura de angajare a răspunderii solidare.

Citeste mai mult  Pactul de quota litis

La data emiterii deciziei nr. /20.03.2017 SC G.C. SRL era deja radiată – potrivit certificatului de radiere eliberat la data de 13.03.2017 de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunal care atestă radierea, potrivit rezoluţiei nr. /10.03.2017.

În raport de situaţia de fapt rezumată mai sus, prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a disp. art. 266 alin. 4 din Legea 207/2015, potrivit cărora obligaţiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii, se anulează după radiere dacă, pentru plata acestora, nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.

Întrucât, în speţă, la data radierii debitoarei SC G.C. SRL, nu era antrenată răspunderea nici unei persoane, pârâta avea obligaţia anulării obligaţiilor fiscale datorate de societatea radiată.

Contrar celor alegate de recurenta-pârâtă, angajarea răspunderii reclamantului nu intervine automat, faţă de dovedirea calităţii reclamantului de asociat unic al debitoarei S.C. G.C. SRL, nefiind vorba de o răspundere civilă obiectivă.

Astfel cum în mod constant a statuat instanţa noastră supremă, responsabilă de unificarea practicii judiciare, răspunderea solidară disciplinată de normele procedurale fiscale are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale, însă spre deosebire de aceasta legiuitorul a înţeles să prevadă şi condiţii speciale, expres enumerate la art. 25 din Legea nr. 207/2015.

Citeste mai mult  Aplicarea pedepselor complementare și accesorii în cazul pluralității de infracțiuni

Deşi pârâta cunoştea situaţia fiscală a debitoarei, aceasta nu a iniţiat procedura de faliment în cadrul căreia avea posibilitatea formulării unei cereri în atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, în cazul în care în raportul privind cauzele şi împrejurări care au condus la apariţia stării de insolvenţă s-ar fi identificat persoanele cărora aceste cauze şi împrejurări le-ar fi fost imputabile.

Aşa fiind, la data de 20.03.2017 era imposibilă antrenarea răspunderii reclamantului în contradictoriu cu un subiect de drept care îşi încetase existenţa din data de 10.03.2017, dispariţia societăţii debitoare lipsind de substanţă instituţia răspunderii solidare.

În acest context, este lipsită de relevanţă împrejurarea relevată de recurenta-pârâtă potrivit căreia procedura de atragere a răspunderii solidare a administratorului societăţii debitoare a fost demarată încă din 07.12.2016, dată la care a fost întocmit procesul verbal de insolvabilitate.

Inexistenţa societăţii debitoare la data emiterii deciziei de antrenare a răspunderii solidare face superfluă analizarea culpei reclamantului vis-a- vis de neiniţierea procedurii judiciare a insolvenţei la momentul oportun.” (Curtea de Apel Galați, decizia civilă nr. 1618 din data de 11.09.2018, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >