Infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat. Eroarea de fapt. Achitare

22 februarie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Inculpatul JM a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin.1 C.p, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 21.09.2014 a condus autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare  x în condițiile în care autorizația de circulație provizorie pentru numărul autovehiculului expirase cu o zi înainte, la data de 20.09.2014. (…)

Instanța de apel constată în prealabil că pentru autoturismul cu care inculpatul a fost depistat pe drumurile publice, marca Opel Zafira, s-a eliberat la data de 22.08.2014 o autorizație de circulație provizorie, valabilă pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 22.08.2014 până la data de 20.09.2014 și o alta, valabilă tot pe o perioadă de 30 zile de la data de 22.09.2014 până la data de 21.10.2014. Fapta săvârșită de inculpat și cu privire la care acesta a fost trimis în judecată este săvârșită la data de 21.09.2014, singura zi pentru care nu exista autorizație de circulație provizorie. Apărarea inculpatului s-a circumscris tezei erorii de fapt în care se afla acesta, încrezându-se în valabilitatea numerelor provizorii și care este de natură să conducă la exonerarea de răspundere penală a acestuia.

***Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului. Achitare***

Potrivit art. 30 din Codul penal „ nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei”. În raport cu aceste prevederi, prin eroare, ca noțiune generală, se înțelege necunoașterea sau cunoașterea greșită de către cel care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, fie a unei stări, situații sau împrejurări esențiale pentru corecta caracterizare a faptei, fie a unui element circumstanțial de agravare, fie a unei dispoziții legale nepenale sau a caracterului ilicit al faptei. Din definiția dată erorii în dreptul penal rezultă că o faptă își pierde caracterul imputabil ca urmare a necunoașterii sau a cunoașterii greșite a unor date ale realității obiective, în acest sens vinovăția este alterată datorită influenței suferite de factorul intelectiv, făptuitorul având o reprezentare greșită a realității. Deformarea factorului intelectiv se datorează deci necunoașterii sau a cunoașterii greșite a stării, situației sau împrejurării în care a avut loc săvârșirea faptei, adică provine din reprezentarea greșită, deformată pe care făptuitorul a avut-o cu privire la realitatea din momentul săvârșirii faptei. Afectând factorii vinovăției, eroarea înlătură vinovăția ca trăsătură esențială a infracțiunii și care are în vedere capacitatea făptuitorului de a cunoaște și de a voi săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și rezultatele ei. În măsura în care cunoașterea realității este afectată din varii motive, există o discrepanță între ceea ce făptuitorul săvârșește, gândește și voiește ( realitatea faptică) și realitatea normativă (comportamentul prescris de lege). Reprezentarea greșită, neconformă realității formează conținutul erorii. Greșita reprezentare a realității se poate datora fie completei necunoașteri a vreunui element din realitate, fie cunoașterii lui greșite. Între cunoașterea greșită și necunoașterea deplină nu există nicio deosebire sub aspectul consecințelor, întrucât ambele produc aceleași efecte asupra gradului de eficiență a factorului intelectiv.

Citeste mai mult  Cuantumul pensiei de întreținere a minorului. Prezumția că părintele realizează venituri

***Eroarea de fapt – cauză de neimputabilitate. Condiții***

Eroarea de fapt constituie o lipsă de concordanță între ceea ce și-a închipuit făptuitorul și realitate sau un dezacord între reprezentările lui și realitate ori o reprezentare falsă a realității existente în momentul săvârșirii faptei și pe tot timpul actului de executare a acesteia. Procesul cunoașterii este influențat și de elemente care aparțin experienței anterioare a făptuitorului, depind de gradul de cultură, de maturitatea, de particularitățile temperamentale, de deprinderile, de obișnuințele și de caracterul acestuia.

***Exista diferente de efecte juridice intre cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate?***

Transpunând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, instanța de apel apreciază că, în momentul în care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel Zafira și a rulat pe drumurile publice cu acesta, s-a aflat în eroare cu privire la valabilitatea autorizației numerelor de circulație provizorii, datorită reprezentării greșite a realității în sensul certitudinii avute cu privire la autorizația emisă la 22.08.2014 și despre care credea că operează până la 22.09.2014, (în realitate prima autorizație de circulație expira la 20.09.2014), dată de la care inculpatul beneficiu de o altă autorizație de circulație, valabilă până la 21.10.2014. Sigur că în privința posibilității de evitare, eroarea în care s-a aflat inculpatul este înlăturabilă în sensul că acesta, dacă ar fi fost mai atent, mai diligent și-ar fi putut da seama că greșește sau ar fi simțit nevoia de a verifica, de a elimina orice îndoială dar, fiind vorba despre o faptă ce poate fi comisă doar cu intenție, eroarea vincibilă înlătură răspunderea inculpatului. Lipsa intenției inculpatului în comiterea infracțiunii prev. de art. 334 alin.1 C.p rezidă și din demersurile efectuate de acesta de a fi în posesia unei noi autorizații provizorii de circulație eliberate de organele abilitate la data de 22.09.2014, dată până la care inculpatul avea reprezentarea valabilității celei anterior eliberate. Prin urmare, instanța de apel apreciază că suntem în prezența unei cauze de neimputabilitate care acționează asupra trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, în momentul depistării în trafic circulând cu autoturismul marca Opel Zafira, inculpatul aflându-se în eroare cu privire la valabilitatea numerelor și a autorizației de circulație provizorie, aspect ce conduce la inexistența intenției ca trăsătură a infracțiunii reținute în actul de acuzare în sarcina inculpatului.

Citeste mai mult  Reducerea onorariului de avocat

***Eroarea – cauză de neimputabilitate***

Astfel, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul JMîmpotriva sentinței penale nr. 384/22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, se va desființa sentința penală atacată și rejudecând, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d C.p.p. raportat la art. 30 C.p. va dispune achitarea inculpatului JM sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 334 al. 1 C.p. de conducere a unui vehicul neînmatriculat.” (Curtea de Apel Timișoara, Decizia penală nr. 10A/2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >