Modificările privind statutul judecătorilor și procurorilor, adoptate de deputați

11 decembrie 2017 Noutati legislative

Camera Deputaților a adoptat luni, 11 decembrie, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit căreia Preşedintele României nu poate refuza numirea președintelui și vicepreședinților Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit textului adoptat de deputați, preşedintele şi vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători, dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani.  Numirea se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

Formare profesională a auditorilor de justiţie de 4 ani

Propunerea adoptată prevede că durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 4 ani. După primul an de cursuri, auditorii vor urma stagii de pregătire practică pentru perioada de câte şase luni la: instanţe, parchete, penitenciare, cabinete de avocatură şi cabinete notariale, birouri de executori judecătoreşti, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi autoritatea tutelară. Stagiile vor fi organizate pe baza unor protocoale de colaborare între Institutul Naţional al Magistraturii şi Uniunea Natională a Barourilor din România, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Pe perioada stagiilor de pregătire practică, auditorii vor fi asistaţi/îndrumaţi de un reprezentant al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi de un reprezentant al organelor de conducere ale profesiilor, respectiv instituţiei unde aceştia efectuează practica.

Răspunderea pentru erorile judiciare

Potrivit propunerii în forma adoptată de Camera Deputaților, ”statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se va îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază persoana îndreptăţită. Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maxim un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.”

După ce prejudiciul a fost acoperit de stat, acesta ”se îndreaptă cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Termenul de prescripţie a acţiunii în regres a statului împotriva judecătorului sau procurorului pentru erorile judiciare este cel din dreptul comun şi începe să curgă de la data achitării integrale a prejudiciului de către stat.”

Cu privire la competenţa de soluţionare a acţiunii în regres, propunerea stabilește că ”revine, în primă instanţă, Curţii de Apel Bucureşti – secţia civilă. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile la curtea de apel competentă sau la parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului. Pentru exercitarea acţiunii în regres este necesară stabilirea existenţei relei-credinţe sau a gravei neglijenţe a judecătorului sau procurorului prin hotărâre penală definitivă sau în condiţiile prevăzute de art. 44 – 51 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitoare la verificări prealabile, cercetarea disciplinară, acţiunea disciplinară şi soluţionarea acesteia prin hotărâre definitivă. Împotriva hotărârii pronunţate cu privire la acţiunea în regres, se poate exercita calea de atac a recursului la secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Motivele de recurs nu sunt limitate la cele de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.”

De asemenea, se prevede că, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a modificărilor, statul va trebui să stabilească termenele, condiţiile şi modalităţile prin care judecătorii şi procurorii se asigură obligatoriu pentru malpraxis. Prevederile privind răspunderea patrimonială a judecătorilor şi procurorilor se aplică începând cu data intrării în vigoare a reglementării privind sistemul de asigurări de malpralxis.

Forma adoptată de Camera Deputaților poate fi consultată AICI.

Competența decizională aparține Senatului.

Cuvinte cheie: > > > >

Comentarii