”Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenţie „neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Condiţiile existenţei neacordării priorităţii rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definesc acordarea priorităţii drept „obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească”. Aşadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii rezultă că, pentru a se reţine în sarcina unui participant la trafic săvârşirea faptei de neacordare a priorităţii de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
– făptuitorul să îşi continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră;
– alţi participanţi la trafic să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să se oprească;
– respectivii participanţi la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii;
– între acţiunea făptuitorului şi cea a celorlalţi participanţi la trafic să existe o legătură de cauzalitate.
Pentru început, trebuie să menţionăm că noţiunea de „participant la trafic” utilizată anterior cuprinde şi sfera pietonilor, nu doar pe cea a conducătorilor auto, astfel cum reiese din art. 6 pct. 24 din acelaşi act normativ, care defineşte participantul la trafic drept „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public”.
În ceea ce priveşte contravenţia supusă analizei, din conţinutul art. 100 alin. 3 lit. b redat anterior, rezultă şi alte condiţii specifice care trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea constatata săvârşirea acesteia, respectiv:
– participanţii la trafic influenţaţi să fie pietoni
– pietonii să fie angajaţi în traversarea drumului public
– această traversare să se realizeze regulamentar, prin locuri special amenajate şi semnalizate
– pietonii să se afle pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Din planşele foto depuse la dosar, instanţa constată că fapta săvârşită de către petent nu întruneşte condiţiile expuse anterior.
Astfel, la momentul în care autoturismul calcă marcajul pietonal (minutul 11:23:57), pietonul se află încă pe trotuar, începând traversarea la minutul 11:23:58, când autoturismul petentului se află în întregime pe marcajul pietonal. Aşadar, pietonul nu era angajat în traversarea drumului public la momentul în care autoturismul condus de către petent a trecut de trecerea de pietoni şi, prin urmare, petentul nu avea obligaţia de a-i acorda prioritate.
Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că petentul nu a săvârşit fapta imputată constând în continuarea deplasării care să conducă la modificare bruscă a vitezei ori a direcţiei de deplasare a unui pieton angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate şi semnalizate, aflat pe sensul său de deplasare, nefiind îndeplinită condiţia ca pietonul să fie angajat în traversarea drumului public.” (Judecătoria Mangalia, Sentința civilă nr. 1955/2013, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: OUG nr. 195/2002 > proces verbal de contraventie
