”Prin Sentința civilă nr. 9884/2015 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta RCS & RDS SA, în contradictoriu cu partea pârâtă M SRL K prin Sucursala Oradea.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 191,57 lei reprezentând contravaloare facturi scadente în perioada 30.04.2015 – 31.05.2015 plus penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra facturilor emise, de la scadența acestora și până la plata efectivă.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind contravaloarea abonamentelor aferente perioadei cuprinse între data rezilierii contractului (mai 2015) și data expirării perioadei contractuale (octombrie 2016). (…)
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta R& R SA în contradictoriu cu intimata M SRL K solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.414,81 lei reprezentând contravaloarea abonament aferent perioadei cuprinse între data rezilierii contractului și data expirării perioadei contractuale. (…)
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, precum și ținând seama de motivele de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (2) coroborat cu art. 479 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul apreciază că apelul promovat este fondat, urmând să îl admită, cu consecința modificării sentinței apelate, conform dispozitivului deciziei de fata. La baza soluției Tribunalului stau considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Intimata datorează apelantei contravaloarea abonamentului aferent perioadei cuprinse între data rezilierii contractului și data expirării perioadei contractuale în temeiul art.4.4 lit.ii) din contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr.x/12.11.2014.
În cuprinsul acestei clauze contractuale părțile contractante au stipulat următoarele :” Dacă nu se prevede altfel în cadrul prezentului contract sau al clauzelor specifice, la încetarea prezentului contract, indiferent de motivul încetării (denunțare unilaterală, reziliere, anulare etc.) Beneficiarul are obligația să plătească R&R toate sumele restante și /sau penalități de întârziere aferente, având totodată obligația să predea societății R &R toate echipamentele primite în custodie sau neachitate integral, precum și să plătească societății R&R dacă încetează contractul înainte data expirării duratei inițiale sau a duratei extinse , după caz, în mod necondiționat, cu titlu de despăgubiri, o sumă totală formată din: ….ii)suma contravalorii abonamentelor aferente perioadei cuprinse între data încetării contractului și data expirării duratei inițiale sau duratei extinse după caz…..”
Raporturile contractuale între cele două părți au încetat din culpa intimatei ca urmare a neplății facturilor, intimata are obligația de a achita contravaloarea abonamentului aferent perioadei cuprinse între data rezilierii contractului și data expirării perioadei contractuale, temeiul legal al obligației fiind dispozițiile art.4.4 lit.ii) din contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr.x/12.11.2014.
Prevederile art.4.4 lit.ii) din contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr.xx/12.11.2014, contrar celor reținute de prima instanță ,nu constituie clauze neuzuale în sensul dispozițiilor art.1203 Cod civil ci, constituie o clauză penală.
Astfel, potrivit prevederilor art.1203 Cod civil „ Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părți decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.”
Pentru ca o clauză contractuală să fie calificată drept standard, este necesar să existe clauze cuprinse într-un document separat, anterior încheierii contractului și care să se găsească la una dintre părți și respectivele clauze să nu fi făcut obiectul unei negocieri cu cealaltă parte. De fiecare dată când ne aflăm în situația unei clauze standard, aceasta va produce efecte fără a fi necesară acceptarea sa în mod expres, în scris, atât timp cât respectiva clauză nu face parte din cele enumerate la art. 1203 C. civ.
A doua situație premisă prevede două ipoteze. Prima ipoteză prevede clauzele standard care limitează răspunderea unei părți, oferă dreptul de a denunța unilateral contractul ori de a suspenda executarea obligațiilor, sunt clauze neuzuale numai în condițiile în care aceste beneficii sunt oferite celui care propune clauza. Dacă dreptul este stipulat în favoarea altuia decât cel care propune clauza, aceasta nu necesită o acceptare expresă, în scris, pentru a produce efecte, râmând o clauză standard operabilă fără necesitatea de a fi acceptată expres și în scris.
A doua ipoteză prevede clauzele standard care prevăd decăderea din dreptul ori beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauzele compromisorii, derogări privind competența instanțelor judecătorești, care nu vor fi catalogate drept clauze neuzuale dacă sunt stipulate în detrimentul părții care le opune.
Dacă și numai dacă sunt îndeplinite cele două situații premise se va pune problema existenței unei clauze neuzuale în sensul art. 1203 C. civ. și prin urmare numai în astfel de situații se pune problema respectării condiției cu privire la acceptarea în mod expres și în scris de către cealaltă parte.
Sub aspectul efectelor unei asemenea clauze neuzuale, în măsura în care este acceptat în mod expres de către cealaltă parte, aceasta va produce efecte ca orice clauză valabilă existentă într-un contract. În măsura în care nu este acceptată expres, o clauză neuzuală nu va produce niciun efect, aceasta fiind considerată nescrisă.
În cazul de față, clauza prevăzut de art.4.4 lit.ii) din contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr.xx/12.11.2014, constituie o constituie o clauză penală în înțelesul prevederilor art.1538 alin.1 C.civ. conform “ Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Întrucât clauza penală este, în principiu, rezultatul acordului de voință al părților, posibilitatea de intervenție a judecătorului asupra cuantumului clauzei penale este excepțională și limitată. Spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod Civil lărgește totuși, în anumite condiții, dreptul judecătorului de a interveni asupra clauzei penale. Având în vedere că, de cele mai multe ori, părțile au în vedere o neexecutare integrală a obligației, atunci când stabilesc o clauză penală, noul Cod Civil prevede că, atunci când obligația a fost executată parțial, judecătorul poate diminua valoarea clauzei penale, dar numai cu condiția ca respectiva executare parțială a obligației să fi profitat creditorului.
Pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale scadente, facturi emise de apelantă pentru serviciile prestate, conform celor reținute de primă instanță, condiție în care în condițiile în care s-a procedat la rezilierea contractului apelanta este îndreptățită în temeiul clauzelor prev. de art.4.4 lit.ii) din contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr.xx/12.11.2014 și la plata contravalorii abonament aferent perioadei cuprinse între data rezilierii contractului și data expirării perioadei contractuale.
Pentru aceste motive, va admite ca fondat apelul introdus de apelanta RCS & RDS SA în contradictoriu cu intimata M SRL K- Sucursala Oradea împotriva Sentinței civile nr. 9884/10.11.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga pârâta M SRL K_- Sucursala Oradea la plata către reclamanta R R SA a sumei de 2.414,81 lei reprezentând contravaloarea abonament aferent perioadei cuprinse între data rezilierii contractului și data expirării perioadei contractuale.” (Tribunalul Bihor, Decizia civilă nr. 655/25 aprilie 2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: clauza penala > clauze neuzuale > comunicatii electronice
