Onorariu de succes vs. pact de quota litis

23 februarie 2018 Jurisprudenta

Modalitatea de stabilire a onorariuluil de avocat, în totalitate, în raport de suma recuperată de client, fără a fi prevăzut un onorariu fix la care se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, reprezintă un pact de quota litis interzis în mod expres de art. 130 din Statutul profesiei de avocat.

”Aşa cum rezultă din contract,”/« sfârşitul dosarului se va achita un onorariu de 50% din suma recuperată efectiv de clienţi”, fară a se menţiona un alt onorariu, astfel că această modalitate de stabilire a onorariului se subsumează noţiunii de pact de quota litis, astfel cum este definită de art. 130 alin. 2 din Statut: convenţie încheiată între avocat şi clientul său înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.

Potrivit art. 129 din Statut, onorariile pot fi stabilite sub formă de onorarii orare, fixe (forfetare), onorarii de succes; onorarii formate din combinarea criteriilor prevăzute anterior.

Citeste mai mult  Obiectul procedurii camerei preliminare

Onorariul orar şi fix (forfetar) se datorează avocatului indiferent de rezultatul obţinut prin prestarea serviciilor profesionale.

Potrivit art. 129 alin. 6, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.

Astfel, spre deosebire de onorariile orare şi fixe care prin esenţa lor sunt datorate pentru activitatea profesională a avocatului, onorariul de succes este datorat numai în caz de atingere a rezultatului urmărit de client în litigiul în care a fost reprezentat de avocatul său. Cum avocatul nu-i poate garanta clientului „succesul judiciar”, rezultă că angajamentul având ca obiect stabilirea onorariului de succes este un contract aleatoriu, părţile având în vedere posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi, datorită unei împrejurări viitoare şi incerte (rezultatul procesului), de care depinde existenţa obligaţiei lor. Accentul cade, în acest caz, nu pe volumul de muncă depus de avocat, pe executarea obligaţiei sale de diligenţă, ci pe însuşi rezultatul obţinut, singurul care interesează în analizarea îndeplinirii clauzei.

Citeste mai mult  Contract de leasing financiar încheiat între două societăţi. Acţiune în constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale

Este însă obligatorie şi stabilirea unui onorariu (orar şi/sau forfetar) care să fie plătit indiferent de rezultatul procesului, pentru ca activitatea avocatului să nu se transforme într-o operaţiune pur speculativă, care să depindă numai de succesul demersului judiciar. Scopul interdicţiei inserării unui pact de quota litis poate fi atins prin stabilirea unui onorariu fix semnificativ, dublată de negocierea unui onorariu de succes.

Dispoziţiile Codului Deontologic al Avocaţilor din Uniunea Europeană, aplicabil deopotrivă şi avocaţilor români, stabileşte de asemenea că avocatul nu poate să-şi fixeze onorariile pe baza unui pact „de quota litis”, definind mai larg pactul „de quota litis” ca fiind o convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de încheierea definitivă a unei cauze de interes pentru respectivul client, convenţie prin care clientul se angajează să îi verse avocatului o parte din ceea ce rezultă de pe urma cauzei, fie că aceasta constă într-o sumă de bani, fie în orice alt bun sau valoare.

Citeste mai mult  Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti (art. 287 alin. 1 lit. g Cod penal). Elemente constitutive

Astfel, raportând aceste consideraţii teoretice cauzei de faţă, Tribunalul reţine în primul rând că, pentru a fi considerat un onorariu de succes cel convenit prin contractul nr.*, părţile ar fi trebuit sa convină asupra unui onorariu fix care sa îndeplinească condiţia proportionalitatii in raport de natura si complexitatea cauzei in care a fost acordata asistenta juridica, la care se adăuga onorariul de succes cu titlu complementar, raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat.” (Tribunalul București, Secția a V-a civilă, Decizia nr. 1977 din 14 iunie 2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >