Plângere contravențională. (In)existența ordinului de serviciu al polițistului rutier

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul I.G.P.R., care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.
Totodată, potrivit art. 179 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, poliţia rutieră poate acţiona, pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic, poliţistul rutier având ca atribuţie principală tocmai constatarea şi aplicarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. Rezultă că, tocmai legea abilitând poliţistul rutier să acţioneze în sensul arătat, nu este necesară existenţa, în plus, a unui ordin de serviciu sau a unui grafic aprobat de I.P.J. cu zonele şi intervalul orar de acţiune pe traseele rutiere, care să prevadă aceeaşi abilitare pentru un anumit membru al poliţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziţie legală în vigoare nu condiţionează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenţiei de existenţa unui asemenea ordin. (Tribunalul Tulcea, Decizia civilă nr. 587/2014, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >