„Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petenta nu este obligată să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind intimatului, aceasta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
În urma analizării actelor din dosar, instanța constată că în speță intimatul nu a făcut această dovadă și nu a probat realitatea celor consemnate în procesul-verbal fără urmă de îndoială.
Astfel instanța constată că procesul verbal de contravenție nu este semnat de contravenient, fiind încheiat în prezența martorului asistent NCD.
Cu toate acestea, instanța constată că procesul verbal nu este semnat nici de către martorul asistent indicat, conform disp. art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 și nici nu sunt indicate datele acesteia, CNP-ul consemnat fiind incomplet.
Totodată, deși citat cu mandat de aducere, la adresa indicată de către intimat, martorul asistent NCD nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiată, astfel încât instanța, față de dovada executării mandatului de aducere a făcut aplicarea dispozițiilor art. 313 alin. 3 Cod Proc. Civilă și a trecut la judecarea cauzei.
Nu poate fi luat în considerare nici raportul agentului constatator, acesta fiind întocmit pro causa și depus odată cu întâmpinarea. Mai mult, în cuprinsul procesului verbal de contravenție acesta și-a exprimat opinia, prin consemnarea situației de fapt.
Totodată, instanța apreciază că petenta este în imposibilitate de a administra probe, dovedirea unei situații de fapt negative, respectiv că nu a traversat pe loc nepermis sau că nu a fost prezentă la data constatării contravenției reprezentând o probatio diabolica.
Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabilă și în procedura contravențională este că contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție iar orice dubiu cu privire la temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator trebuie să îi beneficieze petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.
Instanța constată că din probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de contravenție contestat și raportul agentului constatator, și ținând cont de imposibilitatea de audiere a martorului NCD care a fost citat cu mandat de aducere însă nu s-a prezentat, nu se poate reține cu certitudine săvârșirea contravenției de către petentă, motiv pentru care în lumina jurisprudenței Curți Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește garanțiile prevăzute de art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului în materia contravențională, instanța va face aplicare principiului in dubio pro reo și constatând că orice îndoială îi profită contravenientului, respectiv petentei din prezenta cauză, va dispune admiterea plângerii contravenționale formulate de petentă.” (Judecătoria Constanța, Sentința civilă nr.2665/2015, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: in dubio pro reo > proces verbal de contraventie
