Group 1

Prezentarea sub o identitate falsă lucrătorului de poliție cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție. Consecințe juridice

4 august 2016 Drept Penal Jurisprudenta

Fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă lucrătorului de poliție cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea și nici pe cele ale infracțiunii de fals în declarații.

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de fals privind identitatea, este necesară îndeplinirea unei cerințe esențiale și anume, prezentarea sub o identitate falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat (carte de identitate, pașaport, certificat de căsătorie, de naștere etc.) Or, în cauză prezentarea sub o identitate falsă nu s-a făcut prin folosirea frauduloasă a vreunui act dintre cele mai sus enumerate, ci prin simpla afirmație verbală a inculpatului făcută în fața organelor de poliție.

Pentru realizarea elementelor constitututive ale infracțiunii de fals în declarații ar fi necesar ca declarația inculpatului să fie în măsură, prin ea însăși, să determine nașterea raporturilor juridice specifice. Declarația inculpatului privind identitatea contravenientului nu era suficientă pentru a se stabili persoana care a comis contravenția, singurul în măsură să determine identitatea, pe baza unor verificări, fiind lucrătorul de poliție.

„Prin sentința penală nr. 980/14.09.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. X s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. 5 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul C A-D  sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 327 alin. 1 și 2 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. (…)

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 28.06.2014, inculpatul CA-D a condus autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare X pe DN 39, la km. 9+900 m, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o concentrație alcoolică de 0,38 mg/l alcool pur îi aerul expirat și fără să aibă asupra lui documentele prevăzute de lege pentru control.

Cu ocazia controlului efectuat la data de 28.06.2014, inculpatul CA-D a declarat că nu are asupra lui nici un fel de acte și s-a prezentat sub o altă identitate și anume cea a fratelui său pe nume CL, astfel că numele celui din urmă a figurat ca fiind autor al contravenției, în procesul-verbal de constatare a contravenției  nr. x întocmit de către agentul constatator, ASP LV, din cadrul IPJ  Serviciul Rutier, pentru nerespectarea prev. art. 102, al. 3, lit. a, din OUG nr. 195/2002-rep., și art. 147, din RA-OUG nr. 195/2002-rep.

De asemenea, pe numele lui CL a fost întocmit și procesul-verbal de aducere la cunoștință a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Citeste mai mult  Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în cazul contractului de împrumut cu garanţie imobiliară

Cele două procese verbale au fost semnate de inculpatul CA-D cu numele fratelui său CL, iar la ultimul dintre ele și anume procesul-verbal de aducere la cunoștință a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la rubrica „conducător auto” este scris olograf „Am luat cunoștință CL” și apoi este realizată o semnătură indescifrabilă.

Inculpatul CA-D a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, declarând că la data de 28.06.2014, după ce a fost oprit în trafic de organele de poliție, a comunicat acestora datele fratelui său natural CL, motivându-și comportamentul prin aceea că avea permisul expirat și consumase băuturi alcoolice, în vederea evitării unei eventuale sancțiuni contravenționale.

Deși instanța de judecată a reținut aceeași situație de fapt expusă prin rechizitoriu și recunoscută de inculpat, s-a constatat că fapta inculpatului CA-D nu este incriminată de legea penală.

Infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 327 alin. 1, constă în ”Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul”.

Analizând conținutul legal al infracțiunii mai sus amintite, instanța constată că pentru a ne afla în prezența acestei forme de ilicit penal, este necesară îndeplinirea unei cerințe esențiale și anume, prezentarea sub o identitate falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat (carte de identitate, pașaport, certificat de căsătorie, de naștere etc.)

Or, în cauza de față, așa cum de altfel a reținut și procurorul emitent al rechizitoriului, prezentarea sub o identitate falsă nu s-a făcut prin folosirea frauduloasă a vreunui act dintre cele mai sus enumerate, ci prin simpla afirmație verbală a inculpatului CA-D făcută în fața organelor de poliție, atunci când acesta a comunicat oral datele de identificare ale fratelui său natural CL, pe care în mod firesc le cunoștea, în scopul de a se eschiva de la răspunderea contravențională.

În consecință, se observă că nu este îndeplinită o cerință esențială impusă de textul incriminator, și anume aceea constând în prezentarea prin folosirea frauduloasă a unui act dintre cele prev. de art. 327 alin. 1 C. pen., context în care activitatea inculpatului nu intră în sfera ilicitului penal, lipsindu-i una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, și anume tipicitatea, care presupune corespondența dintre fapta concret săvârșită de o persoană și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Citeste mai mult  Problematica vizand autoranirea in cazul infractiunii de parasire a locului accidentului, la ICCJ

Împotriva sentinței (…) a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, care a susținut că prima instanță trebuia să schimbe încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prev. de art. 326 Cod penal și să dispună condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. (…)

Curtea constată că starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței a fost recunoscută de inculpat și a fost însușită și de prima instanță (…)

Constituie infracțiune de fals în declarații, potrivit art. 326 din Codul penal, declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe.

Pentru a realiza cumulativ condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fals în declarații este necesar a exista o declarare necorespunzătoare a adevărului, declararea să se realizeze în fața unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea, în vederea producerii unei consecințe juridice, iar declarația să servească la producerea respectivei consecințe juridice.

În cauză nu este îndeplinită cerința ca declarația să servească la producerea consecinței juridice în vederea căreia a fost făcută declarația necorespunzătoare adevărului. Curtea constată că declararea necorespunzătoare adevărului făcută de către inculpatul CA-D în fața organelor de poliție s-a realizat în vederea producerii unei singure consecințe juridice, anume evitarea antrenării răspunderii contravenționale pentru conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice. Pentru a ne afla în prezența infracțiunii prev. de art. 326 C. pen. ar fi trebuit însă ca, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația respectivă să servească la producerea acelei consecințe și anume evitarea antrenării răspunderii contravenționale a inculpatului și sancționarea altei persoane, ceea ce nu este cazul.

Prin consecință juridică se înțelege nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, a unor drepturi și obligații. Pentru realizarea elementelor constitutului ale infracțiunii prev. de art. 326 Cod penal ar fi necesar ca declarația inculpatului să fie în măsură, prin ea însăși, să determine nașterea raporturilor juridice specifice, dar se constată că simpla declarație a inculpatului privitoare la datele de identitate nu putea da naștere unor raporturi juridice, respectiv nu putea conduce la întocmirea procesului verbal de contravenție. Consecința juridică produsă în cauză este sancționarea contravențională a numitului CL.

Citeste mai mult  CCR. Dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare

Raportul juridic a luat naștere ca urmare a voinței organului constatator de a încheia procesul verbal, menționând în calitate de contravenient persoana indicată de inculpat. Declarația inculpatului privind identitatea contravenientului nu era suficientă pentru a se stabili persoana care a comis contravenția, singurul în măsură să determine identitatea, pe baza unor verificări, fiind lucrătorul de poliție.

Stabilirea identității persoanelor se realizează, în principal, prin verificarea actelor de identitate ale persoanelor sau verificarea altui document emis de instituții sau autorități publice (pașaport, permis de conducere, legitimație de serviciu ori diploma de absolvire a unei instituții de învățământ), cu fotografie de dată recentă. În lipsa unor astfel de documente, se efectuează verificări în evidențele poliției, responsabilitatea stabilirii identității revenind lucrătorului de poliție, care are posibilitatea de a conduce persoana la sediul poliției pentru verificări suplimentare.

Drept  urmare, consecința juridică – raportul juridic rezultat din procesul verbal de contravenție – este urmarea întocmirii procesului verbal de contravenție de către lucrătorul de poliție pe baza concluziei că a stabilit corect identitatea chiar și în lipsa unui document, iar nu a declarației inculpatului.

Dacă se acceptă opinia procurorului, ar rezulta că procesul verbal de contravenție este o consecință juridică a declarației inculpatului, dar în realitate încheierea sa este urmarea voinței agentului constatator, care a constatat fapta și a luat în considerare identitatea menționată de inculpat, dar care ar fi trebuie verificată atent de agentul constatator. Simpla declarație a persoanei, fără a fi însoțită de vreun document, nu poate fi considerată suficientă pentru stabilirea identității și nu era aptă de a produce prin sine o consecință juridică.

În concluzie, curtea reține că declarația necorespunzătoare adevărului făcută de inculpat nu a servit la producerea unei consecințe juridice, astfel cum cere art. 326 Cod penal, motiv pentru care nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale acestei infracțiuni, așa încât nu este întemeiată solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 327 alin. 1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 326 Cod penal.

Schimbarea încadrării juridice era justifică numai în cazul în care ar fi fost realizate condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 326 Cod penal, ceea ce nu este cazul în speță, urmând a se menține încadrarea juridică și soluția de achitare pronunțată de prima instanță.

Pentru aceste considerente, În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 48 din 18 ianuarie 2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >