Provocarea – circumstanță atenuantă. Condiții

11 ianuarie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

”Prin rechizitoriul emis în dosar nr. 577/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la această instanţă la data de 25.08.2015 a fost trimis în judecată inculpatul D. C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alineat 1 litera e) Cod penal.

În motivarea actului de sesizare se arată, în esenţă, că în dimineaţa zilei de 13 iunie 2015, în jurul orei 05, 20, inculpatul a agresat fizic persoana vătămată B. A., aceasta suferind leziuni care au necesitat un număr de 55-60 de zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.

Inculpatul D. C.I., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 75 alin.1 litera a) Cod penal, susţinând faptul că a fost provocat de partea civilă.

Faptul că persoana vătămată a jignit direct sau indirect persoanele aflate la masa inculpatului, şi faptul că acesta a consumat din paharul de apă al inculpatului nu poate fi catalogat drept o „atingere gravă a demnităţii persoanei sau o altă acţiune ilicită gravă”. Mai mult inculpatul este angajat în cadrul MAI de la data de 02 aprilie 2007, astfel că nu se poate discuta în cazul său despre existenţa unei „puternice tulburări sau emoţii” provocate de o persoană aflată în evidentă stare de ebrietate. Inculpatul este chemat să evite şi să prevină stările de conflict astfel că pregătirea sa specifică în domeniu nu este de natură a lăsa instanţa să tragă concluzia că persoana vătămată ar fi provocat inculpatului o puternică tulburare sau emoţie deoarece a jignit direct sau indirect persoanele aflate la masa inculpatului, şi deoarece a consumat din paharul de apă al inculpatului. Pe de altă parte unii martori arată că doar în momentul în care partea civilă s-a reîntors în încăperea unde se afla inculpatul, ulterior primelor două lovituri aplicate de către inculpat, aceasta ar fi adresat injurii şi ameninţări inclusiv la adresa inculpatului, însă practica şi doctrina judiciară sunt unanime în a reţine că atunci când actul provocator a fost precedat de o agresiune din partea inculpatului nu sunt operante dispoziţiile legale privind circumstanţa atenuantă a provocării ( ÎCCJ, secţia penală, decizia nr. 2935/2011, disponibilă la adresa de internet www.scj.ro).

Pentru aceste motive a fost respinsă cererea formulată de către inculpat privind schimbarea încadrării juridice.
Inculpatul D.C.I a declarat apel solicitând să se reţină dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a C.p., în condiţiile în care a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări provocată de partea vătămată care s-a aşezat lângă el la masă, fără a fi invitat şi a băut apă din paharul inculpatului, fără a-i cere voie, afirmând că vrea să-l cunoască pe inculpat.

În ceea ce priveşte reţinerea stării de provocare, Curtea a constatat la fel ca şi prima instanţă, că între inculpat şi partea vătămată, anterior exercitării activităţii violente, în timp ce părţile s-au aflat la masă a existat un schimb de replici, care însă nu puteau produce o puternică tulburare, stare de temere, de puternică emoţie inculpatului, care să-l determine să reacţioneze într-un mod atât de violent care să pună în primejdie viaţa victimei.

Mai mult decât atât, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, inculpatul este angajat în cadrul M.A.I. începând cu data de 02.04.2007, iar prin specificul funcţiei a avut posibilitatea să se întâlnească cu astfel de persoane (aflate în stare de ebrietate) astfel că reacţiile acestuia chiar nefireşti fiind pentru data şi locul respectiv, nu puteau produce o tulburare inculpatului de aşa natură încât să fie necesară intervenţia brutală şi în forţă a acestuia.

De asemenea chiar şi în situaţia în care am accepta că într-o primă fază partea vătămată a putut produce o anumită tulburare inculpatului, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre partea de final a incidentului, atunci când inculpatul care observase că victima se afla în vădită stare de ebrietate, a aplicat lovituri puternice acesteia până când victima a rămas întinsă la pământ, motiv pentru care Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de inculpat.” (Judecătoria Arad, sentinţa penala nr. 895/2016, definitiva prin decizia penală nr. 1015/A/19.09.2016 a Curţii de Apel Timişoara, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >

Comentarii