Răspunderea adminstratorului pentru pasivul societății în stare de insolvență

13 decembrie 2016 Business Jurisprudenta

„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 26.10.2015 sub nr. x/118/2015/a1 , reclamanta SC B SRL în calitate de creditor majoritar al debitoarei S.C. AM S.R.L. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul VGL să dispună obligarea acestuia să răspundă material şi cu averea personală pentru faptele prev. de art. 169 lit. c şi d din Legea 85/2014 , în vederea plăţii creanţei în valoare de 40847,5 lei .

În motivare, s-a arătat că, în fapt, în raportul asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă se menţionează că administratorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor financiar contabile, iar pe site-ul MF nu a fost publicat nici un bilanţ.

Neachitarea obligaţiilor faţă de bugetul de stat în termen legal nu poate fi decât consecinţa unui management defectuos, în opinia reclamantei pârâtul fiind cel care deşi era obligat nu a întreprins nici un demers pentru reducerea debitelor şi nici nu a respectat obligativitatea depunerii cererii la tribunal.

Răspunderea instituită de art 138 din lege este o răspundere delictuală specială, fiind necesară întrunirea condiţiilor prevăzute de art 998 şi 999 cod civil , iar în cauză condiţiile acestui tip de răspundere sunt întrunite pentru că din împrejurarea că debitoarea nu a declarat pierderea , sustragerea sau distrugerea documentelor contabile, coroborat cu faptul nedepunerii acestora la Registrul Comerţului şi la administraţia financiară competentă, se prezumă că administratorul nu a ţinut deloc contabilitatea în condiţiile prescrise de lege, ceea ce a avut drept consecinţă imposibilitatea cunoaşterii performanţelor financiare.

In drept au fost invocate dispoziţiile art.169 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2014.

In susţinerea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat in instanţă arătând că datoriile s-au acumulat ca urmare a imposibilităţii de recuperare a propriilor datorii şi că evidenţa contabilă a fost întocmită de un contabil, fiind conştient că trebuie să răspundă pentru respectiva datorie. Pârâtul nu a depus înscrisuri în dovedirea susţinerilor sale.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul sindic retine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 935/3.04.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală faţă de debitoarea SC AM SRL. În calitate de administrator judiciar a fost desemnat D & Co. SPRL .

Raportul întocmit de administratorul judiciar cu privire la cauzele ce au dus la apariţia stării de insolvenţă, reţine faptul ca debitoarea nu a predat documentele financiar contabile ale societăţii, fapt care a făcut imposibilă stabilirea masei bunurilor mobile şi imobile deţinute de către societate. S-a precizat faptul că reprezentanţii debitoarei au depus la AFP bilanţul aferent anului 2013, din care reiese că în acel an societatea a înregistrat un rezultat negativ de -10512 lei , exprimând astfel ineficienţa utilizării resurselor . s-a mai constatat şi faptul că organele de conducere ale debitoarei nu au respectat prevederile legale referitoare la întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare anuale..

Potrivit art.169 lit. d din Legea nr.85/2014 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă prin fapta a fi ţinut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ţinut contabilitatea în conformitate cu legea(lit. d)”.În cadrul literei d a aceluiaşi articol se menţionează şi faptul că „În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prejudiciul este relativ”.

În funcţie de natura obligaţiei persoanei vinovate (stabilită prin contract sau în urma unui delict civil), răspunderea acesteia poate fi fie contractuală, fie delictuală dar în ambele cazuri trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa prejudiciului, săvârşirea unei fapte dintre cele menţionate la art.138 lit. a-g, legătura de cauzalitate dintre acestea, precum şi vinovăţia făptuitorului. În cauza de faţă, prin urmare este necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale .

În ce priveşte condiţia existenţei prejudiciului, acesta rezultă atât din starea de insolvenţă în care se află debitoarea cât şi existenţa creanţelor împotriva debitoarei, şi anume cele menţionate în tabelul definitiv.

Cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei, din raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei lichidatorul judiciar a indicat faptul că, deşi, administratorul statutar a fost notificat pentru depunerea documentelor financiar-contabile indicate la art.28 din Legea 85/2006, acesta nu s-a conformat deşi era ţinut de îndeplinirea acestei obligaţii prevăzută de art.35, rezultând astfel presupunerea că acestea nu există. Cu ocazia prezentării în instanţă administratorul statutar a precizat că evidenţa contabilă a fost întocmită de o persoană de specialitate, fără a depune vreun document pentru a face dovada acestei situaţii.

Conform art. 1 din Legea 82/1991, organizarea şi ţinerea contabilităţii constituie o obligaţie profesională a comercianţilor. Pentru stabilirea rezultatelor activităţii desfăşurate, comerciantul este obligat ca, pe baza înregistrărilor din registrele de contabilitate, să întocmească bilanţul contabil şi să-l depună la administraţia financiară. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului (art. 11 din Legea 82/1991).

Şi Legea 31/1990, în art. 73 alin. 1 lit. c), prevede că administratorii sunt răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere. Toate registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încât să permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate (art. 21 din Legea 82/1991).

Art. 25 din Legea 82/1991 prevede că, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în maximum 30 de zile de la constatare.

Din normele legale citate rezultă că obligaţia ţinerii contabilităţii revine administratorului societăţii, iar din această perspectivă fapta reglementată de art. 169 lit. d poate fi imputată pârâtului LM, acesta fiind ţinut a respecta dispoziţiile legale prezentate mai sus.

Nedepunerea documentelor contabile prevăzută ca obligaţie legală de către art.28 şi următoarele din Legea nr.82/1991 a contabilităţii duce şi la existenţei legături de cauzalitate dintre săvârşirea faptei prevăzută de art.138 lit.d şi producerea prejudiciului întrucât prin ţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea s-ar fi putut observa de către administratorul statutar şi ulterior administratorul judiciar situaţia propriilor debitori şi s-ar fi putut efectua demersuri în vederea recuperării cel puţin a unei părţi din creanţe.

În ce priveşte vinovăţia pârâtului, se constată că intimatul pârât cu intenţie a încălcat obligaţiile legale reţinute în sarcina sa, astfel încât este îndeplinită şi condiţia vinovăţiei.

Având în vedere aceste dispoziţii legale cât şi prevederile art. 169 lit. d care instituie o prezumţie cu privire la vinovăţie şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, care nu a fost răsturnată prin proba contrară de către pârât, judecătorul sindic va admite acţiunea şi va dispune ca suma de 40847,5 lei reprezentând parte din pasivul debitoarei S.C. AM S.R.L. să fie suportat de pârâtul VGL în calitate de administrator statutar al debitoarei, urmând sumele depuse potrivit art. 171 din Legea nr. 85/2014 vor intra în averea debitoarei şi vor fi destinate acoperirii pasivului.” (Tribunalul Constanța, Sentința civilă nr. 94/2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii