Răspunderea disciplinară a judecătorului pentru atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu

11 mai 2018 Jurisprudenta

Modalitatea de interpelare a părţilor civile şi a avocaţilor acestora în şedinţa de judecată, pârâtul judecător manifestând o atitudine amuzată, precum şi susţinerea unui dialog judecător – avocat – părţi civile, fără relevanţă juridică, ci doar cu intenţia de a şicana şi de a evidenţia eventualele greşeli de drept material sau procesual ale acestora, insistând că instanţa este suverană în luarea unei decizii, se circumscriu laturii obiective ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr.303/2004.

Extras din considerentele deciziei civile nr. 333 din 11 decembrie 2017 a ICCJ, Completul de 5 judecători, www.scj.ro

”Pentru angajarea răspunderii disciplinare a recurentului, instanţa de disciplină a reţinut că, prin atitudinea adoptată pe parcursul desfăşurării şedinţei de judecată din data de 8.07.2016, judecătorul X. a depăşit cadrul legal de desfăşurare a procesului penal, întrucât a iniţiat şi a menţinut un dialog cu un avocat, manifestând o atitudine amuzată, improprie caracterului solemn al şedinţei de judecată, făcând aprecieri nepotrivite cu privire la calitatea şi conţinutul memoriilor depuse la acel termen de părţile civile, memorii care vizau demersul părinţilor de a determina instanţa să revină asupra măsurii de audiere a minorilor.

De asemenea, s-a stabilit că, în timpul aceleiaşi şedinţe de judecată, magistratul a iniţiat, cu fiecare dintre părţile civile, discuţii directe, care au căpătat aspectul unui veritabil interogatoriu la care au fost supuşi părinţii minorilor cu privire la care, anterior, completul de judecată dispusese audierea.

Instanţa de disciplină a considerat că maniera în care pârâtul judecător a condus respectiva şedinţă de judecată, din perspectiva discuţiilor neprocedurale avute cu părţile civile şi cu avocaţii acestora, a fost de natură a afecta solemnitatea şedinţei.

S-a subliniat că şedinţa de judecată din data de 8.07.2017 s-a desfăşurat pe fondul unor tensiuni determinate de măsura dispusă anterior de judecător cu privire la audierea minorilor, astfel încât, procedând în modalitatea arătată, pârâtul nu a făcut decât să amplifice această stare, generând discuţii conflictuale, care au avut un impact negativ asupra imaginii judecătorului şi a justiţiei în general.

Secţia pentru judecători a mai reţinut că modalitatea de interpelare a părţilor civile şi a avocaţilor acestora în şedinţa de judecată, precum şi susţinerea unui dialog judecător – avocat – părţi civile, fără relevanţă juridică, ci doar cu intenţia de a şicana şi de a evidenţia eventualele greşeli de drept material sau procesual ale acestora, insistând că instanţa este suverană în luarea unei decizii, se circumscriu laturii obiective ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr.303/2004. (…)

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii”.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 161/2003: „magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia”.

Aceste dispoziţii se completează cu cele ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

În acest context, se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, conform cărora: „Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate”.

De altfel, în Codul deontologic aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, un întreg capitol reglementează „Demnitatea şi onoarea profesiei de judecător sau procuror”.

Din interpretarea literală, sistematică şi teleologică a tuturor textelor normative mai sus menţionate, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraţilor, integrat statutului profesional al acestora, implică respectarea obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei, responsabilitatea în menţinerea imaginii justiţiei şi a statutului magistratului fiind o îndatorire profesională.

În speţă, i se impută recurentului atitudinea inadecvată caracterului solemn al şedinţei de judecată şi comportamentul nepotrivit pe care le-a manifestat în şedinţă publică, la două termene, în timp ce judeca o cauză penală.

Cu just temei, pe baza materialul probator administrat, instanţa de disciplină a dedus existenţa laturii obiective a abaterii în discuţie, fiind demonstrat fără dubiu că, în timpul soluţionării dosarului nr. x/212/2014, recurentul judecător a avut un comportament inadecvat faţă de persoanele vătămate şi faţă de avocaţii acestora, făcând aprecieri nepotrivite şi înţelegând să îşi impună punctul de vedere prin iniţierea unui dialog fără relevanţă juridică, perceput ca un veritabil interogatoriu, cu fiecare dintre părţile civile prezente (părinţi ai minorilor), insistând cu privire la aducerea minorilor în faţa instanţei, fără să manifeste grijă şi consideraţie faţă de sentimentele acestora, fapt ce a fost de natură a induce dubiul cu privire la preocuparea magistratului de a asigura respectarea intereselor minorilor sub aspectul unei audieri care să nu-i afecteze emoţional.

Din această perspectivă şi având în vedere că relativ la abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II a raportat la art.991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 acţiunea disciplinară a fost respinsă, se vor înlătura, ca lipsite de relevanţă, menţiunile recurentului privind preocuparea pentru respectarea dispoziţiilor procedurale, aspect ce nu a fost analizat sau contestat, fapta ce a condus la sancţionarea sa constând în nerespectarea obligaţiilor de a manifesta calm, răbdare, politeţe şi imparţialitate faţă de justiţiabili, martori, avocaţi şi alte persoane, în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, precum şi de a se abţine de la orice comportament, act sau manifestare, de natură să altereze încrederea în imparţialitatea sa.

Dat fiind că toate criticile formulate vizează exclusiv abaterea prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, semnificativ pentru soluţionarea recursului pendinte nu este dacă măsurile dispuse de judecător au fost sau nu legale, ci dacă atitudinea şi comportamentul domnului judecător au corespuns standardelor profesionale.

Nu se poate reţine, în sensul propus de autorul recursului, că judecătorul ar fi fost provocat de către avocaţii părţilor şi că discuţia respectivă s-ar fi impus în context procedural, pentru asigurarea solemnităţii şedinţei de judecată, deoarece, aşa cum s-a expus, nu se reproşează magistratului demersul procedural în sine, care, în situaţia în care ar fi fost exercitat într-o manieră indiscutabilă de calm, răbdare, politeţe, rezervă şi imparţialitate, nu putea constitui element material al unei abateri disciplinare.”

Cuvinte cheie: > >

Comentarii