Restrângerea dreptului părintelui la legături personale cu copilul

6 ianuarie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

Dreptul la legături personale nu trebuie nicidecum privit ca fiind un drept prevăzut de lege exclusiv în favoarea părintelui care nu are locuinţa comună cu copilul. Dimpotrivă, dreptul la legături personale este un drept prevăzut de lege şi în favoarea copilului, căruia trebuie să i se asigure posibilitatea de a păstra legăturile personale cu fiecare dintre părinţii săi.

Refuzul copilului, în sine, nu constituie un motiv temeinic în restrângerea dreptului părintelui la legături personale, atunci când minorul nu are încă maturitatea necesară de a discerne între avantajele şi dezavantajele menţinerii legăturilor personale dintre el şi părintele cu care nu locuieşte.

Neîndeplinirea obligaţiei de a contribui la cheltuielile privind creşterea şi educarea minorului nu poate justifica restrângerea dreptului părintelui la legături personale cu minorul, legea prevăzând alte remedii juridice pentru o asemenea situaţie.

Fără a minimaliza importanţa activităţilor extraşcolare ale copiilor, acestea nu sunt de natură să justifice prin ele însele limitarea dreptului la vizită al părintelui, respectiv exercitarea acestui drept în condiţii necorespunzătoare, întrucât, raportat la prevederile art. 262 alin. 2 C.civ., exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. (Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1557/23.04.2015, definitivă prin neapelare, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >

Comentarii