”Condamnatul MS s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului a unei care prin Decizia din data de 20.01.2015 dată în dosarul nr. x/10, SM împotriva României, a luat act de declarația unilaterală a Guvernului României prin care acesta recunoaște existența unei încălcări a art. 6 par. 1 din Convenție ce reiese din durata excesivă a procedurii și arată că este dispus să plătească acestuia cu titlu de satisfacție echitabilă referitor la durata procedurii suma de 1200 Eur și a dispus scoaterea cauzei de pe rol.
În conformitate cu art. 465 alin. 1 CPP care stabilește că “(1) Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”, și raportat la cererea formulată de petent, la argumentele care au stat la baza hotărârii CEDO, la articolele din Convenție considerate a fi încălcate, instanța consideră că cererea de revizuire este neîntemeiată.
Astfel, art. 6 par. 1 din Convenție statuează că „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa….”, ca atare încălcarea acestui drept are loc prin durata excesivă a procedurilor judiciare, care în ceea ce îl privește pe petent s-au încheiat astfel că acestea nu mai au aptitudinea de a-l prejudicia. Instanța observă că argumentele aduse de către petent atât oral cât și în scris nu argumentează sub nicio formă în cea constau consecințele grave ale încălcării art. 6 par. 1 din Convenție, cum continuă acestea să se producă și cum pot fi remediate aceste consecințe prin revizuirea hotărârii. (…)
A fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire (…)
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuientul MS (…)
Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și pe baza actelor existente în dosarul nr. X a Curții de Apel Cluj, reținând în mod corect că cererea de revizuire este nefondată.
Fără a relua argumentația pe larg expusă în conținutul hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, se va reține în principal că apelul este nefondat deoarece în această fază procesuală, revizuentul practic nu și-a motivat apelul raportat la obiectul cauzei.
Nu s-a făcut nici o referire la împrejurarea că ar fi îndeplinite condițiile de revizuire în condițiile în care textul spune clar că se poate cere revizuirea cu privire la aspectele față de care curtea europeană a dat o hotărâre, fie pe fondul cauzei, fie de a lua act de o tranzacție, și a constatat o încălcare care poate fi remediată de către instanțele române.
Astfel, în cauză s-a depus la dosar decizia de expedient bazată pe regulamentul curții în cazurile în care este posibilă o tranzacție. Deși petentul nu a fost de acord cu suma oferită, curtea a scos cauza de pe rol, deoarece a considerat că, raportat la încălcarea care se pretinde și la acceptarea de către Guvernul României că există o încălcare, suma de 1200 de euro este rezonabilă.
Din lecturarea primei pagini a deciziei reiese că solicitările petentului adresate curții europene au vizat durata nerezonabilă a procedurilor din dosarul penal, aceasta fiind singura sa solicitare, motiv pentru care curtea, constatând că durata a fost nerezonabilă, i-a și acordat o compensație, respectiv 1200 euro. Ca atare, curtea europeană nu a fost sesizată cu altceva, deși apărarea a insistat pe incidența art. 6 în condițiile în care curtea nu s-a pronunțat pe aceste elemente, respectiv de vinovăție, probe, administrate din perspectiva procesului echitabil și alte elemente și principii legate de probatoriu.
CEDO nu este instanță superioară instanțelor române iar faptul că procesul a durat mult nu semnifică că apelantul este nevinovat, cele două concepte fiind diferite. În mod corect, prima instanță a constatat că nu se invocă o încălcare care să facă decizia evocată anulabilă, respectiv că nu s-a dat o hotărâre CEDO care să examineze în vreun fel problema fondului, iar pentru durata procesului s-a acordat deja de către curte o compensație.
Așadar, instanța de control judiciar constată că orice alte discuții pe fondul cauzei sunt inutile, reexaminarea cauzei inițiale nu este posibilă în acest context deoarece nu s-a pronunțat o hotărâre CEDO care să permită desființarea deciziei de condamnare
Ca atare, în baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuent.”(Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 535/A/2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: CEDO > noul cod de procedura penala > revizuire
