RIL admis. Natura juridică a termenului prevăzut de art. 344 alin. (2) NCPP

4 iunie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

În ședința din 4 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr.14 în dosarul nr.775/1/2018, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor prevăzute de art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, termenul în care inculpatul, persoana vătămată și celelalte părți pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală este un termen de recomandare.

Sursa: comunicat ÎCCJ

Aminitim că procurorul General al României a promovat recursul în interesul legii întrucât jurisprudența în materie evidenția două orientări, relevând caracterul neunitar al acesteia:
I. Într‐oprimă orientare, s‐a apreciat că termenul prevăzut de art.344 alin. 2 din Codul de procedură penală este unul de decădere; neinvocarea neregularităților rechizitoriului ori a nelegalităților urmăririi penale în termenul stabilit, conform art. 344 alin. 2 din Codul de procedură penală, pentru fiecare subiect procesual principal, atrage decăderea acestuia din dreptul de a le mai invoca.
II. Dimpotrivă, în opinia majoritară, s‐a apreciat că acest termen judiciar nu este unul de decădere, ci un termen de recomandare. Astfel, dispozițiile care reglementează faza procesuală a camerei preliminare trebuie analizate, în mod sistematic, cu dispozițiile exprese care reglementează nulitățile actelor de procedură, respectiv art.281 alin.4 lit.a din Codul de procedură penală (nulitatea absolută) și art. 282 alin. 4 lit.a din același cod (nulitatea relativă), care prevăd că acestea pot fi invocate, în privința actelor de urmărire penală, până la închiderea fazei de cameră preliminară. Prin urmare, s‐a concluzionat că din analiza acestor dispoziții legale reiese că legiuitorul a stabilit momentul procesual până la care pot fi invocate nulitățile actelor de urmărire penală, respectiv ”până la închiderea procedurii decameră preliminară”, iar nu la împlinirea termenului acordat de judecătoru de cameră preliminară, în conformitate cu dispozițiile art. 344 alin.2 din Codul de procedură penală.

Cuvinte cheie: >

Comentarii