RIL promovat. Admisibilitatea recursului împotriva hotărârilor care soluţionează o cerere de revizuire intervenită pe contrarietate de hotărâri

4 februarie 2019 Drept Civil

Procurorul general al României a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii privire la următoarea problemă de drept:
”Admisibilitatea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă”.

În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar:

I. Într-o opinie majoritară, se consideră că dispoziţiile art. 513 alin. (6) teza I din Codul de procedură civilă care prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, au valoare de excepţie şi trebuie raportate şi interpretate coroborat cu cele ale art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă, potrivit cărora, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Astfel, ipoteza reglementată de alin. (6) are în vedere exclusiv situaţia în care hotărârea supusă revizuirii este ea însăşi susceptibilă de a fi atacată. Astfel spus, legiuitorul a menţionat prin acest text –art. 513 alin. (6) –calea de atac a recursului cu semnificaţia suprimării căii de atac a apelului pentru ipotezele în care această cale de atac s-ar putea exercita anterior recursului, iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi de atac, în situaţia în care aceasta nu ar fi prevăzută, ceea ce ar contraveni principiului legalităţii şi unicității căii de atac şi ar crea, contrar intenţiei legiuitorului, un nou grad de jurisdicţie. Deci alineatul 6 trebuie interpretat prin corelare cu alineatul 5, astfel încât recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată cu revizuire este ea însăşi susceptibilă de a fi atacată.

Citeste mai mult  Precizarea vs modificarea cererii de chemare în judecată

II. Într-o altă orientare minoritară, s-a considerat că art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă instituie regula aplicabilă căilor de atac formulate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea unei cereri de revizuire, aceea că hotărârile care soluţionează cererea de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

De la regula prevăzută de art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă există o singură excepţie, reglementată de alin. (6), în ipoteza revizuirii întemeiată pe contrarietate de hotărâri, caz în care este deschisă numai calea de atac a recursului, fiind suprimat apelul. Deoarece instituie regula după care sunt formulate căile de atac împotriva hotărârilor care soluţionează celelalte cazuri, limitativ prevăzute de legislaţia în materie de revizuire, prevederile art. 513 alin. (5) Cod procedură civilă au caracter de normă generală, pe când art. 513 alin. (6) Cod procedură civilă, întrucât derogă de la regulă, are caracter de normă specială, ceea ce impune o interpretare restrictivă a acestuia. De aceea, trebuie evitată coroborarea celor două texte legale, întrucât interpretarea normei speciale prin raportare la norma generală ar aduce atingere principiului „specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant”, anulându-i caracterul derogatoriu, şi s-ar îndepărta de la scopul urmărit de legiuitor, de a lăsa deschisă calea recursului împotriva tuturor hotărârilor care soluţionează o cerere de revizuire intervenită pe contrarietate de hotărâri, indiferent dacă hotărârile contrare sunt pronunţate în apel sau recurs. Astfel, calea de atac a recursului este prevăzută de lege, fiind menţionată expres în art. 513 alin. (6) Cod procedură civilă, recursul este admisibil.

Citeste mai mult  Cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Dubla calitate de avocat și parte în dosar

Opinia procurorului general este în sensul că soluția legală în materie este ilustrată de prima orientare jurisprudenţială.

Cuvinte cheie: > > >