RIL promovat. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 595 NCPP

12 iulie 2018 Drept Penal

Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii asupra unei probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești, respectiv: ”incidența dispozițiilor art. 595 alin. 1 Cod de procedură penală în cazul cererilor formulate în etapa executării pedepsei de persoanele condamnate printr-o hotărâre penală definitivă pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal – comisă prin încălcarea unor atribuții de serviciu reglementate prin alte acte decât prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului – și care invocă dezincriminarea faptei, ca efect al aplicării deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale.”

Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că cererea unei persoane condamnate definitiv pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal – comisă prin încălcarea unor atribuții de serviciu reglementate prin alte acte decât prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului, prin care se solicită aplicarea dispozițiilor art. 595 alin. 1 Cod de procedură penală, constatarea dezincriminării infracțiunii și anularea formelor de executare este fie inadmisibilă, fie nefondată.

O parte dintre instanțe au considerat că prin decizia CCR nr. 405 din 15 iunie 2016 nu a avut loc o dezincriminare, ci doar a fost reconfigurată infracțiunea de abuz în serviciu.

Alte instanțe au apreciat că prin decizia CCR a operat o dezincriminare parțială a infracțiunii în discuție, însă ea operează numai pentru viitor deoarece este o decizie de interpretare, iar deciziile interpretative ale Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitorși nu au semnificația unor legi de dezincriminare în sensul cerut de art. 595 Cod de procedură penală, Curtea Constituțională nefiind legislator pozitiv.

În a doua orientare jurisprudențială, s-a apreciat că într-o atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 595 Cod de procedură penală, cererile fiind admisibile și fondate, instanța fiind datoare să verifice dacă a avut loc dezincriminarea faptei. În sprijinul acestei opinii, s-a mai arătat că nu se poate considera că decizia nr. 405 este doar o decizie de interpretare întrucît din economia legii nr. 47/1992 singurele decizii pe care Curtea Constituțională le poate pronunța sunt de admitere și de respingere a excepției.

Cuvinte cheie: > > >

Comentarii