RIL promovat. Înțelesul obligației de declarare a adunărilor care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat

5 iulie 2018 Drept Contraventional

Colegiul de conducere al Curții de Apel București a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii în vederea interpretării și aplicării unitare a legii în ceea ce privește chestiunea de drept referitoare la înțelesul obligației de declarare a adunărilor care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat reglementată de dispozițiile art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, ca element constitutiv al contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 60/1991.

Opinia majoritară exprimată de către instanțele arondate Curții de Apel București a fost aceea că nu trebuie declarate adunările publice desfășurate într-un loc public (drum public, parte carosabilă, trotuar, piață publică) aflat în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat prin raportare la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 60/1991. Pentru a fi realizat conținutul constitutiv al contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 60/1991, magistrații instanțelor consultate, în majoritate, au apreciat că este necesar ca persoana în cauză să fi organizat sau să fi participat la o adunare publică, iar acea adunare să fi fost nedeclarată, în condițiile în care legea prevede obligativitatea declarări acesteia. În opinia majoritară exprimată, nu se poate reține că o persoană a organizat sau a participat la o astfel de adunare, având în vedere aspectul că legea exceptează de la obligativitatea declarării o adunare desfășurată în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat, cum ar fi Parlamentul, Guvernul etc.

Argumentându-și soluția de anulare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor, majoritatea judecătorilor a apreciat că adunările care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat din cuprinsul art. 3 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, desemnează nu doar terenul aferent unei clădiri, aflat în deținerea persoanei juridice de interes public sau privat (acest teren fiind desemnat doar de sintagma ”în incinta sediilor ori a imobilelor”), ci și suprafața de teren aflată în domeniul public situată în proximitatea sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.

În opinie minoritară, s-a apreciat că exteriorul sediului unei instituții publice reprezintă zona cuprinsă între punctele de acces în clădire și gardul împrejmuitor, doar pentru acestă zonă fiind aplicabile dispozițiile art. 3 privind scutirea de la obligația de declarare îîn prealabil. S-a apreciat că trotuarele și partea carosabilă, elemente ale unei căi de comunicații publice în sensul art. 6 alin. (1) pct. 14, 23 și 33 din OUG nr. 195/2002, aflate la exteriorul împrejmuirii unei instituții publice, nu pot fi considerate ca aparținând exteriorului sediului acesteia, ci reprezintă o zonă publică în care este necesară declararea unei adunări publice, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991.

Cuvinte cheie: > >

Comentarii

  1. Intrebare: precizati va rog, in urma acestor constatari majoritare, un loc unde sa fie necesara declararea adunarii publice in Bucuresti, sau ce parere aveti despre impiedicarea exercitarii anumitor drepturi ale persoanelor neparticipante la proteste? Legiutorul cred ca s-a referit in sustinerea opiniei minoritare… Exemplu Piata Victoriei cat din ea intra sub incidenta art 3 si cat nu? Multumesc

    Comentariu de către Razvan Toma pe 8 iulie 2018 la 3:41

  2. Ma uimeste ” opinia majoritara” -In textul art. 3 al Legii 60/1991 nu se face trimitere la „loc public”,pentru a include fortat in acesta si drumul public. In intelesul sintagmei „in exteriorul sediilor sau imobilelor” poate fi inclus orice spatiu din proximitatea acestor sedii sau imobile, cu exceptia”pietelor,cailor publice ori alte locuri in aer liber”, pentru care prevederile tezei a doua din art.nr.1 impun obligativitatea declararii prealabile. Mai mult, se impune coroborarea cu prevederile art. 2, care instituie obligativitatea autorizarii adunarilor publice, daca acestea se desfasoara pe drumul public. In definirea drumului public intra partea carosabila si trotuarele ( OUG 195/ 2002 ) . Nu trebuie ignorat si faptul ca o adunare publica desfasurata in „exteriorul sediilor sau imobilelor”, care sunt locuri prevazute in teza 1 a art. 5, nu numai ca pot avea loc fara a le declara in prealabil , dar sunt interzise. Concluzia mea este ca „opinia minoritara” este mai aproape de intentia legiuitorului, avand in vedere terminologia anului 1991, cand s-a zamislit Legea nr. 60.

    Comentariu de către Ioan pe 22 august 2018 la 17:27