RIL promovat. Interpretarea şi aplicarea art. 480 alin. (3) NCPC

17 mai 2017 Drept Civil

Colegiul de Conducere al Curții de Apel Constanța a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii vizând interpretarea şi aplicarea art. 480 alin. (3) NCPC sub următoarele aspecte:

a) înțelesul sintagmei „prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului”;

b) termenul şi actul de procedură prin care partea interesată poate cere instanţei de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie.

Art. 480 alin. 3 NCPC vizând soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel statuează că „în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

A. În privinţa interpretării şi aplicării art. 480 al. 3 NCPC, referitor la primul motiv de anulare cu trimitere la prima instanţă, atunci când aceasta a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţele nu au o jurisprudenţă unitară referitor la înţelesul acestei sintagme care ar permite rejudecarea pricinii de prima instanţă.

Astfel, unele instanţe au reţinut că „soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului” implică o constatare a instanţei de apel că prima instanţă a admis în mod greşit o excepţie dirimantă care a făcut inutilă cercetarea temeiniciei pretenţiilor din cererea introductivă. În aceste condiţii, ori de câte ori instanţele de control judiciar reţineau că, în mod eronat, au fost admise excepţii precum inadmisibilitatea, autoritatea de lucru judecat, lipsa calităţii procesual active sau pasive, prescripţiei, tardivităţii etc., dacă părţile din apel solicitau aceasta, dispuneau trimiterea cauzei la prima instanţă pentru continuarea judecăţii.

Alte instanţe au considerat că pot ordona rejudecarea de prima instanţă şi în situaţiile în care prima instanţă a dispus formal asupra fondului cererii prin respingerea acţiunii ca neîntemeiată sau prin admiterea acesteia în tot sau în parte, însă există lacune sau inadvertenţe ale motivării, lipsuri ale probatoriului, sau orice altă situaţie care ar putea fi calificată ca nefiind o reală cercetare a fondului, ce ar îndreptăţi instanţa de apel să aprecieze că nu a existat o judecată a fondului.

B. În privinţa interpretării şi aplicării art. 480 al. 3 NCPC.teza mediană (a II-a) referitor la solicitarea expresă a părţilor de a trimite pricina spre rejudecare primei instanţe prin cererea de apel ori prin întâmpinare, instanţele nu au o practică unitară referitoare la termenul şi actul de procedură prin care partea interesată ar putea face această solicitare.

Astfel, unele instanţe fac aplicarea literală a normei analizate şi apreciază că numai dacă apelantul prin cererea conţinând calea de atac ori intimatul prin întâmpinare cer în mod textual trimiterea în rejudecare, adoptă această măsură, orice altă solicitare în acest sens (note scrise, concluzii orale etc.) neputând avea această finalitate.

Alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că dispoziţia de trimitere în rejudecare poate fi luată de instanţa de apel chiar dacă nu a fost solicitată anume prin cererea de apel sau întâmpinare, admiţând cererile formulate în note scrise, în concluziile orale cu ocazia dezbaterilor fondului căii de atac sau chiar punând aceasta în discuţie părţilor din oficiu şi, uneori, chiar împotriva voinţei părţilor.

Curtea de Apel Constanța opinează în sensul că:

– înțelesul corect al sintagmei „prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului” este acela conform căruia prima instanţă a soluţionat greşit procesul în temeiul unei excepţii procesuale, ori s-a pronunţat asupra unei cereri complet diferite decât aceea pentru care s-a formulat acţiunea

– actul de procedură prin care partea interesată poate cere instanţei de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie este numai cererea de apel sau întâmpinarea, iar trimiterea spre rejudecare poate fi cerută numai de apelant sau de către intimat în termenul pentru motivarea cererii de apel, respectiv, pentru formularea întâmpinării, iar nu la un alt moment procesual şi nu poate fi dispusă de instanță din oficiu.

Motivarea recursului în interesul legii a fost redactată de judecătorul Gabriel Lefter și poate fi consultată integral AICI.

Cuvinte cheie: > >

Comentarii