RIL promovat vizând sancțiunea ce intervine în cazul descrierii insuficiente a faptei în procesul-verbal de contravenție

14 februarie 2018 Drept Contraventional

Avocatul Poporului a promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție un Recurs în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, în sensul de a stabili dacă descrierea insuficientă a faptei echivalează cu lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită, atrăgând astfel nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sau echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenţionale și atrage nulitatea relativă.

În opinia Avocatului Poporului, insuficienta descriere a faptei în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atrage incidența art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv nulitatea relativă.

Promovarea Recursului în interesul legii s-a datorat faptului că în practica judecătorească au existat orientări jurisprudențiale diferite.

Unele instanțe au apreciat că cerința agentului constatator de a realiza o descriere în concret a acțiunii sau inacțiunii autorului faptei săvârșite are o natură imperativă, întrucât în lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptei, instanța nu poate exercita controlul de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, rațiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanței de judecată cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice. Prin urmare, în lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită se înțelege și descrierea insuficientă a faptei, care permite verificarea aspectelor de legalitate și temeinicie supuse controlului judecătoresc, respectiv stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeții sancțiunii aplicate. Pentru considerentele mai sus expuse, instanțele de judecată au anulat procesele verbale de contravenție.

Citeste mai mult  Neindicarea numelui unui martor asistent care să confirme întocmirea procesului–verbal în lipsa contravenientului

În opinia altor instanțe, descrierea insuficientă a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenționale și atrage nulitatea relativă a actului sancționator, condiționată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată, în temeiul art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acesta a fost dezlegat prin Decizia nr. XXII din martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. S-a susținut că nulitatea absolută, necondiționată de existența vreunei vătămări, intervine în temeiul art. 17 numai atunci când mențiunile cu privire la faptă, descrierea acesteia sau prezentarea ei lipsesc cu desăvârșire, în timp ce nulitatea relativă, condiționată de vătămare, este incidentă în temeiul art. 16 atunci când prezentarea faptei este deficitară, neputându-se stabili, de exemplu, elemente din care să reiasă gravitatea faptei sau forma de vinovăție a contravenientului.

Având în vedere considerentele care au stat la baza Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatul Poporului apreciază că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict și limitativ determinate în cuprinsul art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 (lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator). Regimul nulităţii absolute este unul particular, aceasta fiind sancţiunea aplicabilă în cazul încălcării unor norme legale care protejează interesul general al societăţii; iar aplicarea ei presupune o vătămare prezumată absolut şi care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Datorită efectelor juridice drastice, legiuitorul a redus mult situaţiile în care aceasta este incidentă.

Citeste mai mult  Sancțiuni pentru prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal

În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, aici intrând și descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, se sancționează cu nulitate relativă, petentul trebuind să facă dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În caz contrar, omisiunile pot fi acoperite direct în faţa instanţei de judecată, care va putea reindividualiza sancţiunea aplicată, când sesizează circumstanţe faptice diferite de cele succint prezentate în procesul-verbal. Actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Citeste mai mult  Depășire limită de viteză. Probe îndoielnice. Proces-verbal de contravenție anulat

Celelalte argumente care stau la baza opiniei Avocatului Poporului pot fi consultate pe site-ul instituției, la secțiunea Recursul în interesul legii – 2018.

Sursa: Comunicat Avocatul Poporului

Cuvinte cheie: > > > >