România și CEDO în 2017

6 februarie 2018 CEDO

În 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat 3.981 de plângeri împotriva României, dintre care 3.767 au fost declarate inadmisibile sau radiate. Curtea a pronunțat 69 de hotărâri (în ceea ce privește 214 plângeri), dintre care în 55 dintre ele a constatat cel puțin o încălcare a Convenției europene a drepturilor omului.

Dintre hotărârile importante din anul 2017 în cauzele împotriva României, amintim și noi câteva:

I.Cauza SC Carbochim – SA Cluj-Napoca și SC Fenega Import-Export – SRL și alții (hotărârea din17 ianuarie 2017); cauza Timar și alții (hotărârea din 28 februarie 2017); În ambele cauze, CEDO a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei accesului la instanțe al reclamanților, Reclamanții au fost notificați cu privire la procedurile civile numai prin afișarea citațiilor la adresele lor și au susținut că nu au primit notificările. Prin urmare, aceștia nu au luat cunoștință de termenele ședințelor de judecată și nu s-au putut prezenta în instanță. În ciuda absenței de la proces a reclamanților, instanțele naționale nu au încercat în niciun fel să se asigure că aceștia au fost informați cu privire la termenele ședințelor de judecată și că puteau să participe la procesele care priveau drepturile lor civile, în special prin amânarea ședințelor și repetarea procedurii de comunicare a citațiilor.

II. Cauza Pătrașcu (hotărârea din 14 februarie 2017 ) – CEDO a constatat că  instanțele naționale nu au investigat în mod adecvat alegația reclamantului că a fost provocat să comită infracţiunea de către agentul sub acoperire, contrar art. 6 § 1 din Convenție.

III. Cauza Rezmiveș și alții (hotărârea din 25 aprilie 2017) – CEDO a constatat că condițiile de detenție din România sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului și a decis să aplice procedura de hotărâre-pilot, susținând că situația reclamanților relevă o problemă generală care își are originea în disfuncționalitatea structurală a sistemul carceral din România. Curtea a considerat că statul român trebuie să introducă măsuri de reducere a supraaglomerării și pentru îmbunătățirea condițiilor materiale de detenție; precum și remedii preventive și compensatorii specifice.

IV. Cauza Bălșan (hotărârea din 23 mai 2017 ) – Reclamanta s-a plâns că autoritățile nu au protejat-o de violența în familie repetată, în ciuda numeroaselor sale plângeri și că toleranța autorităților față de actele de violență au făcut-o să se simtă neajutorată și umilită. CEDO a constatat că a fost încălcat art. 3 precum și art. 14 coroborat cu art. 3 din Convenție.

V. Cauza DMD (hotărârea din 3 octombrie 2017) – Cauza privește violența domestică asupra copilului. CEDO a constatat că a fost încălcat articolul 3 din Convenție deoarece ancheta privind acuzațiile de abuz aduse împotriva tatălui reclamantului a durat prea mult timp și a fost marcată de alte deficiențe grave, și că a fost încălcat articolul 6 § 1, deoarece instanțele naționale nu au examinat pe fond cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor, în ciuda faptului că  aveau obligația de a se pronunța chiar și fără o cerere formală din partea victimei.

VI. Cauza Bărbulescu (Hotărârea Marii Camere din 5 septembrie 2017). În cauză, Marea Cameră a CEDO a constatat monitorizarea corespondenței electronice a angajatului a încalcat dreptul său la viață privată, reclamantul nefiind informat în prealabil de amploarea și natura monitorizării de către angajatorul său, sau despre posibilitatea ca angajatorul să aibă acces la conținutul mesajelor sale.

Cuvinte cheie: >

Comentarii