Stabilirea cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune

27 august 2016 Drept Civil Jurisprudenta

Stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune se realizează pornind exclusiv de la aportul efectiv al soților, fără a lua în considerare contribuția terților.

”Procedând la o evaluare proprie a probatoriului administrat la fond, precum și a celui din apel, tribunalul apreciază că reținerea unei cote de contribuție în cuantum de 75% în favoarea intimatei apare ca fiind disproporționată.

Văzând argumentele apelantului în susținerea acestui motiv de apel, se constată că acesta pune accent deosebit pe ajutorul material oferit foștilor soți de către mama lui. Se impune astfel a sublinia de la bun început faptul că dispozițiile Codului civil au în vedere exclusiv contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Nu interesează deci la stabilirea cotelor decât aportul soților, contribuția unor terțe persoane fiind relevantă numai la stabilirea în concret a calității unor bunuri individual determinate, respectiv comune sau proprii, în funcție de titlul cu care a fost dobândit de la terț, precum și în referire la eventualele drepturi de creanță pe care terții le pot pretinde împotriva soților. (…)

Primul element relevant la stabilirea cotelor de contribuție este reprezentat de venituri, avându-se în vedere însă și contribuția efectivă la întreținerea familiei. Din analiza carnetelor de muncă și a adeverințelor depuse de părți la dosarul cauzei rezultă că amândoi au obținut venituri din salarii ce au variat în timp, fără a se putea identifica diferențe semnificative între cuantumurile veniturilor unuia dintre soți în raport cu celălalt, chiar luând în calcul și sumele obținute de intimată din dividende și împrumuturile la CAR Catex. Este totuși de observat faptul că apelantul fost în șomaj în intervalul februarie – martie 1997, respectiv iunie 2001 – decembrie 2003, perioade în care a beneficiat de ajutor de șomaj în limitele reglementate de legislația de la acea dată. În schimb intimata a fost salariată în mod constant, din 1990 și până în prezent.

Citeste mai mult  Trafic de influență. Autor vs. complice

Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu au rezultat circumstanțe de fapt care să prezinte relevanță la stabilirea cotelor de contribuție, precum munca în gospodărie și pentru creșterea copiilor. Pe de altă parte, nu s-au invocat nici deviații comportamentale care să ateste ideea risipirii veniturilor familiei, precum consumul de alcool sau jocurile de noroc. De altfel, se constată că prin intermediul probei testimoniale, ambele părți au vizat în principal ca teză probatorie achizițiile succesive de imobile de către părți și sprijinul material venit de la părinții fiecăruia.

Reiterând faptul că stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune se realizează pornind exclusiv de la aportul efectiv al soților, fără a lua în considerare contribuția terților, tribunalul reține că este justificată acordarea unei cote majorate în favoarea intimatei, însă nu în proporția stabilită de instanța de fond. În sprijinul acestei soluții se are în vedere faptul că aportul intimatei la dobândirea apartamentului ce face obiectul partajului, de altfel bunul cel mai valoros, este superior celui al apelantului.

Această concluzie decurge din analiza întregii succesiuni de achiziții imobiliare efectuate de soți. Astfel, după cum a reținut și instanța de fond, prin contractul autentificat la data de 17.02.1994, intimata a primit de la tatăl său cu titlu de donație suma de 70.000 lei în vederea achitării apartamentului, respectiv garsoniera dobândită inițial de soți conform contractului de vânzare cumpărare nr.1885/22.03.1994. Fiind vorba de un bun dobândit prin donație fără ca dispunătorul să prevadă că va fi bun comun, suma de 70.000 lei reprezintă bun propriu al intimatei, în virtutea art.340 lit.a C.civ.

Citeste mai mult  Condiţiile sesizării ÎCCJ pentru dezlegarea unei probleme de drept

Având în vedere declarațiile martorilor, în special cea a numitei ȚVM, dar și înscrisurile existente la dosar, se constată că între data actului de donație și data achitării prețului garsonierei s-a scurs un interval de circa o lună, ceea ce întărește susținerea, de altfel necombătută de apelant, în sensul că banii primiți cu titlu de donație au fost folosiți pentru achiziția garsonierei. Pe cale de consecință, suma de bani fiind bun propriu, bunul care înlocuiește suma reprezintă tot bun propriu în virtutea subrogației instituite de art.340 lit.g C.civ.

Garsoniera bun propriu al reclamantei a făcut ulterior obiectul contractului de schimb din 15.08.1994 încheiat cu copermutantul DS, prin care soții  au dobândit apartamentul de 2 camere. Instanța constată că în cuprinsul actului nu se face mențiunea achitării vreunei diferențe de preț sau altei contraprestații, însă prin declarațiile martorilor și interogatorii părțile au dovedit faptul că s-a plătit și o sultă, în privința cuantumului și naturii acesteia părțile având însă poziții contradictorii. Dată fiind însă recunoașterea intimatei de la interogatoriu, în sensul că s-a plătit și o sumă de bani, aprecierea instanței de fond în sensul că se impune înlăturarea declarațiilor martorilor propuși de pârât sub acest aspect este injustă.

Chiar apreciind dovedită în principiu această împrejurare, fără a se determina însă cu precizie cuantumul contraprestației, cert este faptul că din susținerile apelantului și ale martorilor se conturează ideea că suma a fost plătită de mama sa, deci nu poate fi reținută drept o contribuție a soților la dobândirea imobilului.

Citeste mai mult  Apel incident declarat împotriva considerentelor hotărârii

Aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește modalitatea de achiziție a apartamentului cu 3 camere ce face obiectul partajului, și în acest caz prețul fiind acoperit din vânzarea apartamentului cu 2 camere, suma de 20.000 lei plătită de mama apelantului și un credit contractat de acesta, ale cărui rate au fost achitate însă tot de mama sa, aspecte recunoscute de intimată la întrebarea 5 din interogatoriul luat în apel.

Având în vedere această succesiune de acte juridice care s-a finalizat cu dobândirea apartamentului adus la partaj, rezultă că ne aflăm în ipoteza în care bunul comun este dobândit în parte cu bunuri comune și în parte cu bunuri proprii, garsoniera fiind bun propriu al intimatei, după cum s-a reținut în cele ce preced. Or, în lipsa unei referiri în cuprinsul actului de dobândire la contribuția proprie a unuia dintre soți, aportul constând într-un bun propriu folosit la dobândirea unui bun comun nu poate fi valorificat decât prin acordarea unei cote de contribuție majorată la momentul împărțirii bunurilor comune.

Sintetizând, tribunalul reține că intimata este îndreptățită la o cotă de contribuție de 65% având în vedere pe de o parte intervalele de șomaj ale apelantului, iar pe de altă parte aportul unui bun propriu de o valoare considerabilă la dobândirea imobilului din comunitate, superior aportului apelantului.” (Tribunalul Călărași, Decizia civilă nr. 825/2015, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >