Taxă de timbru expediată prin poștă. Problema aplicabilității dispozițiilor art. 183 NCPC

6 septembrie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

Aplicabilitatea dispozițiilor art. 183 NCPC în situația în care taxele de timbru au fost plătite și expediate înainte de termenul acordat de judecător pentru îndeplinirea obligației procesuale de a achita taxa de timbru – motiv de divergență între judecătorii Tribunalului Mureș

Opinia majoritară: ”În mod greșit judecătoria a anulat cererea pe motiv că aceasta nu a fost legal timbrată. (…)

Din consemnările judecătorului de fond, care a înțeles să amâne pronunțarea asupra excepției netimbrării, rezultă că acesta la momentul la care a anulat cererea ca netimbrată, a avut la cunoștință că la dosarul cauzei petentul a depus taxele de timbru pe care le-a expediat prin poștă înainte de termenul acordat și numai aspecte exterioare voinței reclamantului au făcut ca aceasta să fie depusă la dosar chiar în ziua ședinței, dar după închiderea dezbaterilor.

Potrivit art. 183 al. 1 din codul de procedură civilă, actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

Tribunalul reține că judecătoria a fost în cunoștință de cauză că taxele de timbru au fost plătite și expediate înainte de termenul acordat, totuși a preferat să anuleze cererea de chemare în judecată pe considerente întemeiate în drept, dar apreciate de prezenta instanță ca fiind interpretate într-un mod excesiv de formal și rupt din sistemul creat de codul de procedură civilă.

De asemenea, tribunalul nu găsește nici corect, nici în acord cu scopul fundamental al actului de justiție și nici în sensul dreptului constituțional de acces la justiție, ca unei persoane să i se refuze în concret acest drept, în condițiile în care acesta și-a îndeplinit în termen obligațiile și doar aspecte independente de voința acestuia au împiedicat depunerea actului la dosar înainte de rămânerea în pronunțare.

Citeste mai mult  Întreruperea cursului perimării

A accepta varianta contrară și îmbrățișată de judecătorul primei instanțe, înseamnă a considera dreptul de acces la justiție dependent de profesionalismul și eficiența serviciilor poștale, care în condiții aleatorii și care scapă unui control previzibil, în unele cazuri pot livra mai repede documentele către instanță, iar în alte cauze pot exista întârzieri de natură să paralizeze acest drept. Iar acest lucru ar crea o discriminare nepermisă față de persoane aflate în situații similare (i.e. trimit în aceeași zi prin intermediul poștei comunicări către instanță, cu același termen judiciar limită de depunere).

Sigur, în anumite situații aceste acte pot ajunge prea târziu pentru ca judecătorul să mai poată corecta acest aspect, deoarece se pronunță și nu mai poate reveni asupra soluției, dar cel puțin în cazurile în care soluția nu este pronunțată, judecătorul trebuie să aplice mecanismele legale de corecție pentru a evita pronunțarea unei soluții defavorabile participantului la actul de justiție care și-a îndeplinit obligațiile în termen.

Astfel, judecătorul de fond ar fi avut temeiuri juridice la fel de puternice (art. 400 și art. 183 al. 1) și pentru repunerea cauzei pe rol, urmată de respingerea excepției și soluționarea plângerii petentului, dar totuși opțiunea acestuia s-a bazat pe anularea cererii, știind că acesta în realitate a fost timbrată.

Citeste mai mult  Acţiune privind modificarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Inaplicabilitatea art. 643 NCC

Tribunalul reține că rolul fundamental al judecătorului este de a soluționa litigiile ivite între cetățeni sau între aceștia și instituțiile publice, în acord cu normele de procedură și în limita acestora.

Aceste norme de procedură formală au ca scop asigurarea soluționării în bune condiții a procesului și sunt subordonate fondului acestuia.

De altfel, așa cum părțile au obligația să-și exercite obligațiile legale și în acord cu scopul pentru care acestea au fost prevăzute, această obligație nu este străină nici judecătorului.

În aceste condiții (…) având în vedere că judecătorul a anulat cererea știind că aceste taxe au fost plătite în termen, potrivit art. 183 al. 1 din codul de procedură civilă și fiind conștient că potrivit art. 400 din codul de procedură civilă lămuririle noi ar fi obligat pe acesta să repună cauza pe rol, apare ca fiind în contradicție cu scopul fundamental al existenței dreptului de acces la instanță și în cele din urmă al judecătorului în esența acestuia.”

Opinia separată: ”În primul rând, nu este relevantă depunerea la poștă a plicului conținând taxa de timbru, anterior termenului (acordat de instanță, s.n.) pentru că îndeplinirea obligației procesuale de a achita taxa de timbru a fost stabilită de instanță în sensul ca până la termenul acordat de aceasta să se regăsească la dosar dovada achitării.

Apoi pentru că operațiunea de depunere a taxei de timbru la poștă nu reprezintă un act de procedură în sensul codului, taxa de timbru fiind o condiție extrinsecă a actului de procedură (cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională, s.a). Nefiind un act de procedură nu sunt incidente dispozițiile art. 183 CPC.

Citeste mai mult  Corespondentul art. 215 alin. (4) Cod penal din 1969. (Dez)incriminare

Apoi, trebuie observat că noul Cod de procedură civilă și O.U.G. nr. 80/2013 abordează diferit de vechiul cod această chestiune, a îndeplinirii obligației analizate.

Astfel, observând dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 combinate cu cele ale art. 180 dar și cu cele ce reglementează nulitatea absolută, obligația de a timbra cererea se îndeplinește în termenul acordat de instanță, nemaiavând incidență art. 183 amintit.

Astfel, dacă aceasta stabilește un termen de 10 zile sau un termen de o luna, în interiorul acestuia, partea are posibilitatea și obligația conform art.10 Cpc de a face dovada îndeplinirii obligației (în ordinea și termenele stabilite de judecător), nefiind echivalentă această noțiune cu aceea de a-și îndeplini obligația în termenul stabilit de judecător. Accentul cade de data aceasta pe dovada îndeplinirii obligației care trebuie să se regăsească la dosar la termenul acordat.

Totodată trebuie observat că art. 394 Cpc stabilește sancțiunea pentru înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor, aceea a neluării lor în seamă, cu alte cuvinte acestea nu sunt de avut în vedere.

Chestiunea depunerii sau nu a taxei de timbru nu este o chestiune care ține de probațiune sau de lămurirea cauzei pentru a fi invocate dispozițiile art.400.”

Decizia civilă nr. 1056 din 23 iunie 2017 a Tribunalului Mureș poate fi consultată integral pe www.rolii.ro

Cuvinte cheie: > > > >