Tentativa la infractiunea de tainuire

15 ianuarie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță, pentru aceea că, a îndeplinit acte de înlesnire a valorificării tablourilor sustrase.

Infracțiunea de tăinuire se referă însă, la înlesnirea valorificării bunurilor provenind din comiterea faptelor penale, ceea ce presupune că valorificarea a fost realizată, însă, în cauză, actele materiale realizate de inculpat, au rămas fără rezultat , întrucât această valorificare nu a avut loc.

Rațiunea incriminării tăinuirii, ca infracțiune împotriva patrimoniului dar și împotriva înfăptuirii justiției, este tocmai aceea că, tăinuirea duce la pierderea urmei bunurilor scoase dintr-un patrimoniu în mod ilicit și împiedică reîntoarcerea bunurilor în acest patrimoniu și totodată, stânjenește identificarea și prinderea făptuitorilor, precum și sancționarea lor.

Înlesnirea valorificării înseamnă a ajuta în orice mod la înstrăinarea bunului pentru a obține un avantaj.

Urmarea imediată constă din schimbarea situației de fapt a bunului prin trecerea lui în altă sferă patrimonială ori prin modificarea substanței și formei sale, prin aceasta reducându-se efectiv posibilitatea de recuperare a bunului de către posesorul sau deținătorul acestuia, ceea ce contribuie la menținerea consecințelor păgubitoare ale faptei principale.

Activitatea infracțională a inculpatului nu a produs aceste consecințe, nu a avut drept rezultat împiedicarea întoarcerii bunurilor în patrimoniul muzeului, întrucât activitatea acestuia nu a condus la înstrăinarea bunurilor.

Actele sale materiale nu pot îmbrăca decât forma tentativei, care, potrivit art.33 Cod penal, se pedepsește numai când legea prevede aceasta în mod expres.

Însă, dispozițiile art. 270 Cod penal nu prevăd sancționarea tentativei.

Prin urmare, fapta inculpatului, așa cum a fost comisă, nu este prevăzută de legea penală și prin urmare, soluția care se impune este aceea a achitării prevăzută de art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 litera b teza I .” [Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Decizia nr. 1326A/2014, www.rolii.ro]

Cuvinte cheie: > >

Comentarii

  1. De unde rezulta ca valorificarea trebuie sa se produca in cazul înlesnirii, nu știu. Actele de înlesnire sunt incriminate ca element material și pare suficient orice act săvârșit în direcția înlesnirii, cunoscând proveniența bunurilor.

    Comentariu de către Whaaaat pe 4 septembrie 2018 la 21:32