În cazul hotărârilor judecătorești, prescripția dreptului de a obține executarea silită începe să curgă de la data rămânerii definitive a acestora.
”Hotărârea judecătorească prin care pârâții au căzut în pretenții față de reclamanți a rămas definitivă la data pronunțării asupra recursurilor formulate, adică la 18.11.2011. Trebuie precizat că, potrivit noii reglementări procesual civile, în cazul hotărârilor judecătorești, ca în speța de față, prescripția dreptului de a obține executarea silită nu mai începe să curgă de la data nașterii dreptului de a obține executarea silită, ci de la data rămânerii definitive a acestora. S-a susținut că justificarea acestei dispoziții noi față de art. 405 alin.2 c.p.c. 1865 este legată tocmai de acele hotărâri care sunt executorii înainte de a rămâne definitive, pentru a nu prejudicia creditorul care, deși ar putea demara executarea silită, așteaptă mai întâi finalizarea procesului civil. (…)
Instanța nu este de acord cu susținerile intimaților, potrivit cărora, dacă aceștia nu au cunoscut existența procesului și nici soluțiile instanțelor, termenul de prescripție nu a curs și ar trebui să se aibă în vedere data la care, doar afirmă aceștia, apărătorul ales i-a încunoștințat de calitatea de creditori. (…)Față de aceștia, soluționarea acțiunii formulate a rămas definitivă la data pronunțării instanței de recurs, neavând nici o relevanță când sau dacă li s-a comunicat un exemplar al deciziei civile. (…)
În consecință, termenul de prescripție care a început la data de 18.11.2011 s-a împlinit după trei ani – termenul general prev. de art. 706 alin.1 teza I c.p.c. (rep.), adică la data de 18.11.2014, față de aplicarea Codului civil în ceea ce privește calculul termenelor de prescripție extinctivă.” (Judecătoria Iași, Sentința civilă nr. 7778/2015, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: hotarare judecatoresca > prescriptia dreptului de a cere executarea silita
