Vânzarea bunului altuia. Neexecutarea obligaţiei vânzătorului

6 martie 2018 Drept Civil Jurisprudenta

Potrivit prevederilor art.1683 NCC, dacă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect un bun individual determinat, dacă bunul se află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, vânzătorul asumându-şi obligaţia să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător.

Altfel spus, obligaţia de transmitere a proprietăţii se consideră executată de către vânzător, fie prin dobândirea de către acesta din urmă a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct sau indirect, care procură cumpărătorului proprietatea bunului.

Aşa fiind, în concepţia noului C. civ., vânzarea bunului altuia nu reprezintă o cauză de nulitate a convenţiei.

Netransmiterea dreptului de proprietate către cumpărător reprezintă doar o neexecutare a obligaţiei vânzătorului, astfel că creditorul obligaţiei neexecutate poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului, precum şi, dacă este cazul, daune-interese, calculate potrivit art.1702 şi art.1703 C. civ.

Altfel spus, pretinsul terţ, proprietar al bunului ce a făcut obiectul convenţiei de vânzare-cumpărare, chiar dacă nu ratifică vânzarea, nu are la îndemână o acţiune în constatarea nulităţii convenţiei. (ÎCCJ, Secţia a II a- civilă, Decizia nr. 648 din 6 aprilie 2017, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii