Infracțiunea de șantaj. Modalitate injustă de obținere a unui folos just

Șantajul – art. 207 C. pen. – este definit ca fiind constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul. 

Textul de lege nu face referire la caracterul injust al folosului, ci doar la modalitatea injustă în care se urmărește obținerea lui, de aceea infracțiunea de șantaj există și atunci când folosul are un caracter just, dar se dorește obținerea sa în mod injust. 

Extras din considerentele sentinței penale nr. 192/2019 a Judecătoriei Dej:

”Fapta inculpatului care a amenintat-o prin intermediul retelei de socializare Facebook, pe persoana vătămată cu postarea de imagini compromitatoare cu aceasta în scopul remiterii de către aceasta a sumei de 17.000 euro, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de santaj, faptă prevăzută de art. 207 alin.1 si 3 C .pen.

Șantajul se săvârșește cu intenție directă. Latura subiectivă a infracțiunii include și scopul dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul. Dacă acest scop lipsește, fapta nu constituie șantaj, ci, după caz, infracțiunea de amenințare sau infracțiunea de lovire sau alte violențe. Folosul poate fi de orice natură și poate fi urmărit de făptuitor de la oricine. Legea cere ca dobândirea folosului să fie urmărită în mod injust, în consecință, chiar dacă folosul este just, fapta constituie șantaj, din moment ce s-a urmărit în mod injust realizarea sa. Folosul poate fi urmărit de făptuitor pentru sine sau pentru altul.

Citeste mai mult  Clauza abuziva in contractul de intermediere privind plata penalitatilor de intarziere

Infracțiunea de șantaj are ca obiect juridic special ocrotirea relațiilor sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, privit sub aspectul posibilității de a lua hotărâri și de a se manifesta în mod nestingherit, fără să fie constrâns prin amenințare sau violență.

De asemenea, prin incriminarea faptei de șantaj sunt ocrotite și relațiile sociale legate de patrimoniul persoanei sau de alte valori sociale, după cum folosul urmărit de făptuitor este un folos material sau de altă natură. Pe lângă starea de temere ce constituie consecința amenințării, victima infracțiunii de șantaj este obligată, pentru a-și redobândi libertatea psihică să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, ceea ce aduce atingere patrimoniului persoanei sau altor valori sociale legate de folosul solicitat de făptuitor.

Elementul material al infracțiunii de șantaj se realizează printr-o acțiune de constrângere săvârșită prin violență sau amenințare, constrângere în urma căreia făptuitorul urmărește să determine victima la o anumită conduită.

Constrângerea specifică infracțiunii de șantaj se realizează, alternativ, și printr-o acțiune de amenințare, care se analizează prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii de amenințare care, în această situație, constituie element component al elementului material al infracțiunii de șantaj. Aceasta presupune că făptuitorul urmărește să oblige victima la un anumit comportament ca urmare a amenințării cu săvârșirea unui rău constând într-o infracțiune sau într-o faptă păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului sau a unei rude apropiate, amenințare care este de natură să-i provoace victimei o stare de temere.

Citeste mai mult  Cerere de liberare condiționată. Participarea unui procuror necompetent

Temerea este o apreciere subiectivă, care atâta vreme cât este declarată și sustinuta de persoana vătămată, est e dificil de contrazis printr-o probatiune administrata în acest sens.

Drept urmare, cum în cauză s-a dovedit existența acțiunii de amenințare, precum și a intenției directe, calificată prin scopul dobândirii în mod injust un folos, pentru sine, în mod corect se va reține și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de șantaj.

În referire la folosul urmărit de inculpat, rezultă că acesta a urmărit să determine persoana vătămată să-i restituie o sumă de bani pe care se consideră îndreptățit să o primească. Chiar și în ipoteza în care folosul urmărit de inculpat – restituirea sumei de bani – era just, subzistă infracțiunea de șantaj, dat fiind că dispozițiile legale fac trimitere la dobândirea unui folos în mod injust, folosul reprezentând scopul urmărit de făptuitor. Textul de lege nu face referire la caracterul injust al folosului, ci doar la modalitatea injustă în care se urmărește obținerea lui, de aceea infracțiunea de șantaj există și atunci când folosul are un caracter just, dar se dorește obținerea sa în mod injust. Legiuitorul nu a caracterizat injustă decât modalitatea obținerii folosului, nu și folosul în sine; de aceea, chiar dacă făptuitorul este îndreptățit la obținerea unui folos, dar în activitatea sa se folosește de constrângere și acționează într-o manieră injustă, fapta constituie infracțiunea de șantaj.” (Judecătoria Dej, Sentința penală nr. 192 din 25 martie 2019, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >