Tribunalul Timiș, Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 375/A/20 martie 2019 a subliniat faptul că, prevederile art. 236 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală trebuie coroborate cu cele ale art. 789 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care stabilesc că instanța va cita creditorul, debitorul și terțul poprit.
Astfel, tribunalul a constatat că procedura de executare a creanțelor bugetare prin poprire angajează cu drepturi și obligații procesuale, atât creditorul și debitorul, cât și terțului poprit, astfel că citarea terțului poprit în litigiul care privește o contestație la executare formulată împotriva actului de înființare a popririi este obligatorie, sens în care instanța de control judiciar a reținut că terții popriți (băncile la care contribuabilul deținea conturi – s.n.) au calitate procesuală pasivă în cauză.
Instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește somația și titlul executoriu, apreciind că acestea au fost comunicate în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Codul de procedură fiscală, la domiciliul debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar apoi prin publicitate. Tribunalul a reținut că în mod nelegal a fost admisă excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește somația și titlul executoriu.
Conform art. 39 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu fiscal se înțelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun (sau sediul social înregistrat potrivit legii – s.n.). Potrivit art. 155 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură fiscală, citarea și comunicarea actelor de procedură se face, în cazul persoanelor fizice, la domiciliul lor sau la locul ales de ele. În condițiile în care, debitorul s-a conformat acestor dispoziții legale și a menționat o altă adresă la care să-i fie comunicate actele emise de organele fiscale, comunicarea actelor de executare silită s-a efectuat în mod nelegal, ceea ce duce la inopozabilitatea lor față de destinatar și, implicit nu se poate aprecia că a început să curgă termenul pentru formularea contestației la executare. Tribunalul a constatat că prin adresa din 03.04.2018, deci anterior emiterii actelor de executare, debitorul a comunicat organelor fiscale, domiciliul ales pentru comunicarea actelor și documentelor fiscale, ca fiind o altă adresă (în speță, contribuabilul a solicitat comunicarea actelor fiscale la adresa unde își desfășura activitatea profesională și nu la domiciliul său, cel din buletinul de identitate – s.n.)
Față de starea de fapt, tribunalul a motivat că sunt incidente dispozițiile referitoare la întoarcerea executării, constatând că debitul a fost achitat anterior popririi, astfel că suma executată nu era datorată. În consecință, instanța a obligat intimata la restituirea sumei către apelant, totodată, în temeiul art. 182 Cod procedură fiscală a obligat organul fiscal la plata dobânzii legale fiscale aferente sumei principale, calculată de la data popririi și până la restituirea sumei.
Referitor la cererea apelantului privind obligarea organului fiscal la plata comisioanelor percepute de bănci, ca urmare a efectelor popririi, tribunalul a stabilit că este întemeiată, apelantul suportând aceste cheltuieli ocazionate de atitudinea culpabilă a intimatei, astfel că și acestea trebuie restituite, cu obligația de a fi achitată și dobânda fiscală aferentă acestei sume.
Avocat Lăcătuș Igor
Informații de contact: avocat.igor.lacatus@gmail.com; +40742500853
Experiență profesională:
Avocat titular LĂCĂTUȘ Igor – Cabinet de avocat
Baroul Timiș, România, Timișoara
Facebook https://www.facebook.com/lacatus.igor
Cuvinte cheie: act de procedura > avocat Igor Lăcătuș > Codul de procedura fiscala > contestatie la executare > domiciliu fiscal > poprire
