Interpretarea noțiunii de „vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România” prevăzută de art. 334 alin. (4) CP, la ÎCCJ

6 mai 2019 Drept Penal

Curtea de Apel Ploiești a sesizat ÎCCJ solicitându-i pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: ”Dacă, potrivit art. 334 alin. (4) C.p., un vehicul înmatriculat în alt stat, pentru care nu este încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă valabil, se circumscrie noţiunii de „vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România”.

În cauza aflată pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea în primă instanță sub aspectul infracțiunii prevăzute de art 334 alin. (4) Cod penal pentru că inculpatul ar fi condus pe drumurile publice din România un autoturism înmatriculat în străinătate (Spania) pentru care nu exista o asigurare de răspundere civilă obligatorie validă.

În motivarea sesizării, se arată că, potrivit art 334 alin.(4) Cod penal constituie infracțiunea de punere în circulație a unui vehicul neînmatriculat și fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulație în România.

Citeste mai mult  Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Imposibilitatea instanței de a stabili ora la care inculpatul a condus autoturismul. Achitare

Potrivit art 82 alin. (2) din OUG 195/2002 în forma în vigoare atât în prezent dar și la momentul când se pretinde că s-ar fi săvârșit fapta ce face obiectul trimiterii în judecată autovehiculele înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în Convenția asupra circulației rutiere încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificată de România prin decretul nr. 318/1980 dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.

Problema care se pune este de a se determina dacă voința legiuitorului a fost aceea de a incrimina simpla faptă de a conduce pe drumurile publice un vehicul înmatriculat în străinătate dacă acesta nu face obiectul unui contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie validă în condițiile în care legislația în materia asigurărilor pentru răspundere civilă obligatorie prevedea și o răspundere contravențională (art 64 alin. (1) din Legea 136/1995).

Citeste mai mult  Ultraj. Achitare. Aplicarea principiului ”in dubio pro reo”

Legea 136/1995 a fost abrogată expres de Legea 132/2017 care a intrat în vigoare în data de 12 iunie 2017. Acest act normativ nu mai prevede ca și contravenție încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligațiilor ce le revin în legătură cu asigurarea vehiculelor înmatriculate în străinătate, această faptă nefiind menționată nici printre contravențiile prevăzute de OUG 195/2002.

În cauză, la momentul pretinsei comiteri a faptei deduse judecății exista o dispoziție legală care prevedea expres ca și contravenție fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul înmatriculat în alt stat care nu era asigurat pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule, situație în care curtea apreciază că nu se poate angaja și răspunderea penală pentru aceeași conduită, fiind vorba cel puțin de un neclaritatea reglementării. După intrarea în vigoare a Legii 132/2017, acest act de conduită nu mai este prevăzut ca și contravenție, punandu-se problema răspunderii penale a celui în cauză, chestiunea tratamentului în mod nejustificat diferențiat după cum ar fi vorba despre un vehicul înmatriculat în țară sau unul înmatriculat afară fiind una de constituționalitate.

Cuvinte cheie: > >