Răspunderea pentru ucidere din culpă a medicului din cadrul unui spital de urgenţă

2 iunie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Neefectuarea de către medicul din cadrul unui spital de urgenţă a investigaţiior minime pentru stabilirea diagnosticului în scopul adoptării conduitei terapeutice corespunzătoare şi trimiterea pacientului la o unitate spitalicească care putea efectua numai o categorie limitată de investigaţii, cu consecinţa decesului pacientului, constituie infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în dispoziţiile art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. [art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior].

Extras din considerentele deciziei ÎCCJ:

”În temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei A., fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

Procedând la evaluarea acestei corespondențe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată în prealabil că inculpata A. a fost condamnata pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu reținerea art. 5 C. pen., infracțiune constând în „uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități.”

Citeste mai mult  Contestație în anulare admisă. Eroare materială săvârșită de instanța de apel

Subsecvent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că elementele faptice reținute de instanțe în urma aprecierii probatoriului administrat constau în aceea că inculpata A., medic specializat în medicină de urgență în cadrul Spitalului Județean de Urgență D., a efectuat un consult foarte sumar asupra numitei C. și a dispus, în aceste condiții, transferul acesteia către Spitalul de Neurologie și Psihiatrie D., unde pacienta a decedat la scurt timp. Așadar, instanțele au apreciat că probele atestă că, deși transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență D., în contextul în care acuza dureri de cap intense și persistente, pacienta C. nu a beneficiat de un set minim de analize și investigații, fiind realizată o electrocardiogramă și testată exclusiv glicemia, ceea ce nu a făcut posibilă stabilirea unui diagnostic pentru a fi adoptată o conduită terapeutică corespunzătoare. Mai mult, deși nu prezenta semne de suferință neurologică, pacienta a fost transportată la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie D., unitate spitalicească specializată care nu dispunea de posibilitatea de a trata și alte afecțiuni decât cele neurologice, fapte ce au contribuit, conjugat cu consultul sumar, la decesul pacientei prin aceea că a creat premisele imposibilității de a-i fi acordat un tratament medical corect.

Citeste mai mult  Mărturie mincinoasă vs. favorizare a făptuitorului

Ca atare, conduita de care este acuzată inculpata A. constă într-o inacţiune, respectiv neefectuarea unor investigaţii care să excludă alte cauze decât cele neurologice ale simptomelor pacientei, dar şi într-o acţiune, respectiv trimiterea prematură la un alt spital care nu putea efectua decât investigaţii neurologice, cu consecinţa directă a neacordării de îngrijiri medicale şi a decesului acesteia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sub aspectul laturii obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, având în vedere că, prin conduita reținută ca reieșind din probe, inculpata A. a determinat imposibilitatea stabilirii unui diagnostic și a acordării unor îngrijiri medicale pacientei care a decedat la scurt timp. Fără a specula asupra șanselor reale pe care le-ar fi avut victima și fără a mai analiza în concret protocolul privind actul medical, lipsirea pacientei de investigațiile minimale în cadrul unei urgențe medicale echivalează cu nerespectarea măsurilor de prevedere în exercițiul profesiei de medic în cadrul unui spital de urgență, aceasta cu atât mai mult cu cât instanțele de fond au stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpata trebuia și putea să prevadă situația critică. Cu privire la acest din urmă aspect, instanța supremă subliniază că aprecierea asupra laturii subiective este atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.” (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 331/RC din 9 octombrie 2018, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >