Marea Cameră a CEDO. Cauza Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României. Sistemul juridic românesc a tratat corespunzător cazul unui accident de circulație

25 iunie 2019 CEDO

Hotărârea Marii Camere a CEDO în cauza Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României (cererea nr. 41720/13) se referă la un judecător care a fost grav rănit într-un accident de mașină în anul 2004.

La momentul accidentului reclamantul, Nicolae Virgiliu Tănase, era judecător. Reclamantul a susținut că autoturismul său a fost izbit de un altul și ca urmare a acestui impact, a intrat cu mașina intr-un camion militar. Reclamantul a suferit leziuni corporale grave care i-au pus în pericol viața și care au necesitat între 200 și 250 de zile de îngrijire medicală și a afirmat că a rămas cu un handicap fizic grav.

Printr-o decizie definitivă din 21 decembrie 2012, instanța a confirmat ordonanța parchetului de a opri ancheta penală împotriva conducătorului auto implicat în accident din motive legate de prescriptia specială a răspunderii penale.

Invocând articolul 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost supus unui tratament inuman și degradant, deoarece urmărirea penală cu privire la accidentul de mașină nu a fost promptă si efectivă. În special, a susținut că autoritățile naționale nu au examinat fondul cauzei și nu au clarificat circumstanțele accidentului, permițând intervenția prescriptiei speciale a răspunderii penale în ceea ce privește fapta celuilalt conducator auto implicat în accident.

Citeste mai mult  CEDO. Instanțele sunt obligate să prezinte motive concrete care să justifice prelungirea arestării preventive

Marea Cameră a avut posibilitatea de a clarifica care dintre articolele din Convenția europeană a drepturilor omului ar trebui să se aplice în cazul unui accident care cauzează un prejudiciu grav.

Având în vedere leziunile suferite de reclamant, leziuni care i-au pus în pericol viața, Curtea a decis examinarea plângerii cu privire la eficacitatea anchetei exclusiv în temeiul articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția europeană.

În hotărârea pronunțată marți, 25 iunie 2019, Curtea a constatat:

  • cu 13 de voturi la 4, că nu a fost încălcat art. 2 în ceea ce privește investigația accidentului. A fost aprofundată și a avut drept rezultat un număr mare de probe în  abordarea a ceea ce ar fi putut cauza accidentul. Reclamantul a avut acces la dosarul cauzei și a putut să facă uz pe deplin de căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern pentru a contesta deciziile autorităților și să solicite probe suplimentare;
  • cu 16 voturi pentru, că nu a fost încălcat art. 6 § 1 (dreptul de acces la instanță). Chiar dacă acțiunea civilă nu a fost examinată de instanța penală, deoarece autoritățile au încetat procesul împotriva celorlalți doi conducători auto, reclamantul ar fi putut folosi alte canale pentru a-și apăra drepturile civile; și,
  • cu 10 de voturi la 7, că nu a fost încălcat art.  6 § 1 (dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil). O perioadă de aproape opt ani pentru a finaliza ancheta, având în vedere complexitatea sa, nu a fost excesivă, iar autoritățile au luat măsuri în mod constant pe parcursul procedurii pentru a clarifica circumstanțele cazului.

Cuvinte cheie: > > >