Marea Cameră a CEDO. Cauza Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României. Sistemul juridic românesc a tratat corespunzător cazul unui accident de circulație

25 iunie 2019 CEDO

Hotărârea Marii Camere a CEDO în cauza Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României (cererea nr. 41720/13) se referă la un judecător care a fost grav rănit într-un accident de mașină în anul 2004.

La momentul accidentului reclamantul, Nicolae Virgiliu Tănase, era judecător. Reclamantul a susținut că autoturismul său a fost izbit de un altul și ca urmare a acestui impact, a intrat cu mașina intr-un camion militar. Reclamantul a suferit leziuni corporale grave care i-au pus în pericol viața și care au necesitat între 200 și 250 de zile de îngrijire medicală și a afirmat că a rămas cu un handicap fizic grav.

Printr-o decizie definitivă din 21 decembrie 2012, instanța a confirmat ordonanța parchetului de a opri ancheta penală împotriva conducătorului auto implicat în accident din motive legate de prescriptia specială a răspunderii penale.

Invocând articolul 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost supus unui tratament inuman și degradant, deoarece urmărirea penală cu privire la accidentul de mașină nu a fost promptă si efectivă. În special, a susținut că autoritățile naționale nu au examinat fondul cauzei și nu au clarificat circumstanțele accidentului, permițând intervenția prescriptiei speciale a răspunderii penale în ceea ce privește fapta celuilalt conducator auto implicat în accident.

Citeste mai mult  CEDO. Redactarea hotărârii de către un judecător care nu a participat la proces. Încălcarea art. 6 § 1 din Convenție

Marea Cameră a avut posibilitatea de a clarifica care dintre articolele din Convenția europeană a drepturilor omului ar trebui să se aplice în cazul unui accident care cauzează un prejudiciu grav.

Având în vedere leziunile suferite de reclamant, leziuni care i-au pus în pericol viața, Curtea a decis examinarea plângerii cu privire la eficacitatea anchetei exclusiv în temeiul articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția europeană.

În hotărârea pronunțată marți, 25 iunie 2019, Curtea a constatat:

  • cu 13 de voturi la 4, că nu a fost încălcat art. 2 în ceea ce privește investigația accidentului. A fost aprofundată și a avut drept rezultat un număr mare de probe în  abordarea a ceea ce ar fi putut cauza accidentul. Reclamantul a avut acces la dosarul cauzei și a putut să facă uz pe deplin de căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern pentru a contesta deciziile autorităților și să solicite probe suplimentare;
  • cu 16 voturi pentru, că nu a fost încălcat art. 6 § 1 (dreptul de acces la instanță). Chiar dacă acțiunea civilă nu a fost examinată de instanța penală, deoarece autoritățile au încetat procesul împotriva celorlalți doi conducători auto, reclamantul ar fi putut folosi alte canale pentru a-și apăra drepturile civile; și,
  • cu 10 de voturi la 7, că nu a fost încălcat art.  6 § 1 (dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil). O perioadă de aproape opt ani pentru a finaliza ancheta, având în vedere complexitatea sa, nu a fost excesivă, iar autoritățile au luat măsuri în mod constant pe parcursul procedurii pentru a clarifica circumstanțele cazului.

Cuvinte cheie: > > >