Abuz de încredere vs. furt

26 octombrie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Fapta inculpatului  care, la data de 26.03.2012, în calitate de conducător auto angajat la S.C. L. T. S.R.L. a efectuat o cursă de transport marfă cu autocamionul marca V. cu număr de înmatriculare şi semiremorca cu număr de înmatriculare în I., iar la întoarcere şi-a însuşit ansamblul de vehicule menţionat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C. pen.1968.

Astfel, infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin. 1 C. pen. 1968 constă în însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.

Nu se poate reţine, în cauză, infracţiunea de furt, Curtea urmând a desfiinţa soluţia primei instanţe din acest motiv, ca urmare a admiterii apelurilor declarate de Parchet şi de inculpat, dat fiind că nu suntem în prezenţa luării unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, care constituie infracţiunea de furt, ci a însuşirii unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu (în speţă, autovehiculul încredinţat de bună voie de angajator, pentru efectuarea unui transport).

Citeste mai mult  Calificarea acţiunii de către instanţă. Condiţii

Situaţia este diferită de aceea avută în vedere la pronunţarea deciziei nr. 1197/2000 de către fosta Curte Supremă de Justiţie, secţia penală, la care face trimitere prima instanţă, dat fiind că, la momentul la care autocamionul şi semiremorca au fost însuşite de către inculpat, persoana vătămată, care i le încredinţase, era în continuare proprietarul acestora, spre deosebire de situaţia dată drept exemplu, unde o sumă de bani fusese retrasă din cont în baza unei clauze de împuternicire care îşi încetase valabilitatea ca urmare a decesului titularului.

În cauză, este evident că inculpatul nu a făcut să intervertească fără drept calitatea sa de simplu detentor al unui bun mobil în aceea de proprietar al acestuia, ceea ce este specific infracţiunii de abuz de încredere, nefiind îndeplinită condiţia privind „lipsa consimţământului” la momentul luării bunului, pentru ca fapta să constituie furt.
În ceea ce priveşte situaţia premisă, titlul la care face referire textul de la art. 213 CP 1968 poate proveni nu numai dintr-un contract, dar şi din orice situaţie de fapt în baza căreia se transmite detenţia bunului, cu obligaţia restituirii sau a unei anume folosiri.” (Curtea de Apel București- Secția a II-a Penală, Decizia penală nr. 435/A/10.03.2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >