”Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut corect de prima instanță că inculpatul CA, în cursul lunilor iulie – august 2014, în calitate de organ de cercetare penală a poliției judiciare, angajatul IPJ S_ – Poliția Municipiului S_ – Biroul de Investigații Criminale, având spre soluționare o cauză penală, a luat de la persoana vătămată , prin administrator PG T un telefon mobil Iphone 4 și suma de 100 lei, fără întocmirea unor documente , apoi a valorificat telefonul iar suma încasată de 550 lei și-a însușit-o, restituind-o acesteia în cursul procesului penal.
Este totodată corectă aprecierea instanței conform căreia inculpatul a fost desemnat de către IPJ S_ – Poliția Municipiului S_ în calitatea sa de agent șef din cadrul Biroului Investigații Criminale, cu soluționarea dosarului penal nr. 3264/P/2014 al Parchetului de pe lângă J_S_ care avea ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată , prin administrator PG T.
Ori, în această situație, raportat la calitatea profesională deținută de inculpat, acesta nu poate invoca că fapta de a prelua telefonul de la reprezentanta persoanei vătămate nu ar fi avut nicio legătură cu atribuțiile sale de serviciu, atâta timp cât avea în instrumentare tocmai fapta reclamată în legătură cu telefonul respectiv, raporturile cu părțile având legătură directă cu calitatea sa de agent șef din cadrul Biroului Investigații Criminale.
În mod evident inculpatul a luat cunoștință de situația creată în exercitarea atribuțiilor de serviciu și s-a implicat în valorificarea telefonului, împrejurare care excede atribuțiilor postului său. Competențele inculpatului vizau exclusiv efectuarea cercetărilor penale care îi reveneau în virtutea calității sale profesionale, și care nu presupuneau intermedierea în vânzarea telefonului persoanei vătămate.
Cu toate acestea, calificarea faptei reținută în sarcina inculpatului ca fiind infracțiune este excesivă, având în vedere contextul în care a fost comisă fapta și faptul că nu orice încălcare sau depășire formală a atribuțiilor de serviciu presupune, de plano, comiterea unei infracțiuni.
Că este așa, confirmă tocmai dispozițiile art.57 din Legea nr.360/2002, conform cărora constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: d) depășirea atribuțiilor de serviciu.
Ori, în mod evident, modalitatea în care a procedat polițistul a reprezentat o depășire a atribuțiilor ce îi reveneau, fiind pasibil de o sancționare cu caracter disciplinar, nu însă de angajarea răspunderii penale a acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen.
Fapta în concret comisă de inculpat, constând în acordul încheiat cu persoana vătămată de a valorifica telefonul ce îi aparținea, după remedierea defecțiunilor acestuia, asumarea și recunoașterea constantă a obligației de restituire a contravalorii telefonului Iphone 4 prin înscrisurile întocmite în 15.08.2014 și în 08.09.2014, finalizate cu achitarea datoriei către persoana vătămată, sunt elemente care justifică cele reținute anterior, în sensul că fapta inculpatului poate fi calificată doar ca o abatere disciplinară.
Împrejurarea că modalitatea în care a procedat inculpatul a reprezentat o depășire a propriilor atribuții este recunoscută chiar de acesta în motivele de apel, în care se arată că numita PGT, nu avea cum să apeleze la inculpat pentru vânzarea telefonului vizat în considerarea atribuțiilor sale de serviciu, știut fiind că acest lucru exced atribuțiilor postului avut.
Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 16 lit.b teza I C.pr.pen. va achita pe inculpatul CA de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 297 alin. 1 C. pen., reținând deci că fapta nu este prevăzută de legea penală.” (Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia penală nr. 603/2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: abatere disciplinara > abuz in serviciu
