Achitare pentru săvârșirea a trei infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice. Aplicarea principiului in dubio pro reo

Prin Decizia penală nr. 510 din 16 mai 2017, Curtea de Apel Suceava a dispus achitarea inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea iinfracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/ alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală. 

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, sub aspectul laturii obiective a fiecăreia dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se impune, ca o condiție (cerință) a elementului material, ca autorul lor să fi condus motoscuterul pe un drum public. Or, în speță, nu s-a putut reține, fără o îndoială rezonabilă, că inculpatul, a condus motoscuterul pe vreun drum public.

Extras din considerentele deciziei:

”Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 898/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, reținându-se în sarcina sa că la data de 09.07.2015, în jurul orei 11,30, în timp ce conducea motoscuterul marca X la km 8+500 în afara localitatea Capu Câmpului, a fost implicat într-un accident rutier, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a lipsei de experiență în conducere, în condițiile în care nu deținea permis, răsturnându-se în șanțul din dreapta drumului.

În declarația sa din 22.07.2015 (fila 23 ds. u.p.), inculpatul a arătat că, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și cunoștea că motoscuterul nu era înregistrat, s-a urcat pe acesta și a plecat să se plimbe pe imaș. La un moment dat „am ieșit în asfalt în drumul județean pe care am circulat o distanță scurtă, nu știu ce am vrut să fac, am vrut să mă întorc, știu că am căzut și mi-am pierdut cunoștința”.

Citeste mai mult  Clauze abuzive. Scadența anticipată a creditului

Ulterior, la data de 23.12.2015, audiat fiind (declarație filele 18-19 dosar u.p.), acesta a precizat că a circulat cu motoscuterul „pe câmp către __care am intrat pe DJ 177C pentru a traversa drumul. Nu îmi mai amintesc nimic despre accident (…)”.

Audiat în faza cercetării judecătorești (declarație filele 10-11 dosar fond), acuzatul a susținut că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunilor ce i se impută, în condițiile în care „nu am circulat pe drumurile publice”. A mai arătat că „trebuia să traversez drumul de asfalt și nu am mai apucat să-l traversez pentru că am căzut jos”.

Din probele administrate în cauză nu rezultă dincolo de orice îndoială că inculpatul a condus acel motoscuter pe drumul public. Astfel, martorul DG, audiat în faza de urmărire penală (fila 36 dosar), și care se deplasa ca pieton pe acel drum, a relatat că „înainte de a ajunge în Capu Câmpului, am văzut că un motoscuterist era căzut de pe motoscuter în afara drumului (…). Am observat că motoscuteristul era incoștient, acesta fiind preluat cu o ambulanță și transportat la spital”. Prin urmare, acest martor nu l-a observat pe inculpat în momentele anterioare autoaccidentării, pentru a putea preciza dacă se deplasa pe drumul public sau pe imaș.

Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (filele 10-11 dosar u.p.), organele de poliție au sosit la locul faptei ulterior producerii accidentului, și după ce inculpatul fusese preluat de salvare și transportat la spital. Se menționează în acest înscris că „până la sosirea echipei de cercetare, s-au luat măsuri de protejare a locului faptei, vehiculul implicat în accident nefiind mutat de la fața locului”, iar „din primele verificări efectuate (…) a rezultat faptul că vinovat de producerea evenimentului rutier se face conducătorul moto PN, care nu a adaptat viteza la condițiile de drum în curbă la stânga, pe fondul consumului de băuturi alcoolice (…) și a lipsei de experiență în conducere”.

Citeste mai mult  Răspunderea disciplinară a judecătorului pentru exercitarea funcției cu gravă neglijență

În aceleași împrejurări, au fost făcute o serie fotografii judiciare (filele 14-16 dosar urmărire penală).

Din studiul imaginilor care obiectivează locul accidentului, prezenta instanță constată că motoscuterul se află în afara drumului, pe o porțiune de imaș care prezintă o denivelare (un șanț de dimensiuni relativ reduse), fiind poziționat în unghi de circa 45 de grade față de axul șoselei, cu partea din față orientată către acesta din urmă. Se poate așadar conchide, din interpretarea conținutului fotografiilor, că într-adevăr inculpatul, care anterior se deplasase pe imaș, a încercat să traverseze acel șanț în scopul de a pătrunde în drumul județean. Or, datorită diferenței de nivel și lipsei de experiență în manevrarea vehiculului, înainte de a pătrunde pe acostament și ulterior pe partea carosabilă a drumului, s-a răsturnat, autoaccidentându-se.

Raportat la aspectele mai sus arătate, curtea observă că nicio persoană nu confirmă deplasarea sa anterioară pe drumul județean deschis circulației rutiere, din probe nu rezultă că ar fi ajuns în acel loc după o prealabilă parcurgere pe șosea, iar poziția motoscuterului pe sol, relevată de fotografiile aflate la dosar, nu confirmă cea din urmă ipoteză. Totodată, nu s-au făcut verificări suplimentare la fața locului pentru a se observa eventuale urme descrise de vehicul pe iarbă, a căror prezență sau absență ar fi confirmat sau, după caz, ar fi infirmat susținerile sale privind faptul că a circulat exclusiv pe imaș.

În acest context, curtea constată că nu se poate reține, fără o îndoială rezonabilă, că inculpatul, la data critică, a condus motoscuterul pe vreun drum public.

Citeste mai mult  Invocarea de către pârât a excepţiei de neexecutare a contractului în faza apelului

Potrivit art. 99 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, având dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Alin. 2 al art. 4 din același act normativ stipulează că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerilor organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului. Același principiu este consacrat și de alin. 2 al art. 103, care prevede că se dispune condamnarea inculpatului „atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

Pe de altă parte, pentru a fi date, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale fiecăreia dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se impune, ca o condiție (cerință) a elementului material al laturii lor obiective, ca autorul lor să fi condus motoscuterul pe un drum public. Or, în cauza dedusă judecății, astfel cum s-a arătat cu trimitere la probatoriul administrat, aceasta nu este îndeplinită.

Așa fiind, curtea, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1,5 Cod procedură penală, în referire la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, îl va achita pe inculpatul PN pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/ alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.”

Decizia Curții poate fi consultată integral pe www.rolii.ro

Cuvinte cheie: > > > > >