Group 1

Act juridic încheiat ca urmare a hărțuirii psihologice la locul de muncă. Sancțiune

25 octombrie 2018 Jurisprudenta

Art. 1216 din Codul civil.…reprezintă doar norma generală în materie de consimțământ, iar violenta morală capătă valențe particulare și imperative în materia dreptului muncii. Astfel, potrivit art.3 alin.2 din Directiva 2000/78/CE hărțuirea este considerată o formă de discriminare , iar legea română prin prevederile art.4 lit.d ind1 din Legea nr. 202/2002 oferă un standard de protecție foarte ridicat, prin generalitatea reglementării. Or, pe tarâmul discriminării, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut „regimul de sancțiuni instituit pentru transpunerea art. 17 din Directiva 2000/78 în ordinea juridică a unui stat membru trebuie în special să asigure, în paralel cu măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a art. 9 din aceeași Directivă, o protecție juridică efectivă și eficientă a drepturilor pe care aceasta le prevede (a se vedea prin analogie în special Hotărârea din 22 aprilie 1997, Draehmpaehl , C ‑ 180/95, R__., p. I ‑ 2195, pct. 24, 39 ș i 40). Rigoarea sancțiunilor trebuie să fie adecvată gravității încălcărilor pe care le reprimă, în special prin asigurarea unui efect realmente disuasiv (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 8 iunie 1994, Comisia/Regatul Unit, C ‑ 383/92, R__., p. I ‑ 2479, pct. 42, precum ș i Hotărârea Draehmpaehl , citată anterior, pct. 40), respectându ‑ se în același timp principiul general al proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Lindqvist , C ‑ 101/01, R__., p. I ‑ xxxxx, pct. 87 ș i 88, precum ș i Hotărârea din 5 iulie 2007, Ntionik ș i Pikoulas , C ‑ 430/05, Rep., p. I ‑ 5835, pct. 53). În orice caz, o sancțiune pur simbolică nu poate fi considerată compatibilă cu punerea corectă și eficientă în aplicare a Directivei 2000/78” ( Cauza C-81/2012, Hotărârea Curții (camera a treia) din 25 aprilie 2013, Asociația ACCEPT împotriva Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, parag. 63-64).

Citeste mai mult  Inadmisibilitatea unei actiuni in pretentii

În condițiile în care interzicerea hărțuirii morale are ca scop legal protecția demnității persoanei la locul de muncă, în baza art.1247 alin.1 C.civ, aplicabil în temeiul art.278 C.muncii, sancțiunea juridică ce intervine este nulitatea absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea interdicției. În acest sens, hărțuirea morală nu reprezintă un simplu viciu de consimțământ, ci reprezintă încălcarea unei dispoziții instituite pentru ocrotirea unei valori fundamentale a statului. Se reține că în literatura de specialitate s-a subliniat că „mobbingul este un proces distructiv; el este constituit din acțiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase. Pentru că toate „modalitățile de comunicare ostile și neetice, pe care mobbingul le presupune, îndreptate în mod sistematic împotriva unui individ, pentru o perioadă de timp lungă (cel puțin șase luni) și prin atacuri frecvente (cel puțin săptămânale)” produc o stare de neajutorare și lipsă de speranță a victimei, care perpetuată duce la efecte grave în plan mental, psihosomatic și social.”(H.Leymann,1996). Din aceasta perspectivă rămâne indiferentă cauza mediata care a condus reclamantul la semnarea cererii de încetare prin acord a contractului de muncă, atâta timp cât dovezile administrate au exhibat cauza generala, imediata și determinanta a actului juridic, respectiv mobbing-ul de tip vertical la care fusese expus reclamantul începând din luna ianuarie.

Citeste mai mult  Conținutul constitutiv al infracțiunii de camătă. Solicitarea dobânzilor după data de 22 noiembrie 2011

În consecință, în condițiile în care cererea de încetare prin acord este doar un efect al hărțuirii psihologice la care a fost expus reclamantul intimat, soluția primei instanțe de constatare a nulitatea absolută a Dispoziției nr. 100/02/01/4.2480 din data de 31.10.2016, emisă de intimată și de obligare a intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul ocupat anterior emiterii acestei dispoziții și de a-i plăti o despăgubire egală cu drepturile salariale actualizate, majorate și indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 01.11.2016 și până la data reintegrării efective, corespunde cerințelor europene referitoare la necesitatea unei reparații totale, cu caracter disuasiv în ceea ce privește hărtuirea la locul de muncă.” (Curtea de Apel Iași, Decizia civilă nr. 338 din 15 mai 2018, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >