Întreruperea termenului de prescripție. Recunoașterea voluntară a dreptului

Elaborarea şi adoptarea OUG nr. 50/2008, a Legii nr. 9/2012 şi a OUG nr. 9/2013 nu constituie recunoaşteri voluntare ale obligaţiilor, întrerupătoare ale termenului de prescripţie, deoarece au fost făcute ca urmare a constatării unor încălcări ale dreptului comunitar.

Faptul că debitorul execută voluntar obligaţia stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă/irevocabilă nu reprezintă o recunoaştere voluntară a dreptului, ci o îndeplinire firească a obligaţiilor stabilite în sarcina sa. Numai dacă recunoaşterea ar fi intervenit anterior existenţei unui titlu executoriu, prescripţia ar fi fost întreruptă.

Aşadar, adoptarea legilor s-a făcut în „executarea” unor hotărâri ale Curţii de Justiţie Europene, care au constatat, cu caracter definitiv şi obligatoriu, încălcarea de către stat a dreptului comunitar.

Mai mult, se observă că, prin actele normative adoptate, nu s-a recunoscut expres dreptul contribuabililor la restituirea taxelor plătite, ci numai eventual neconformitatea cu dreptul european, cele două situaţii fiind distincte. (Curtea de Apel Galați, Decizia nr. 952 din 24.04.2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >