Admisibilitatea contestației în anulare în cazul omisiunii analizării motivelor de recurs – motiv de divergență între judecătorii Curții de Apel Cluj:
Curtea de Apel Cluj, Decizia civilă nr. 729 din 26 mai 2016, www.rolii.ro
Opinia majoritară
”Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare, aceasta va fi analizată dintr-o dublă perspectivă:
a) Astfel, conform art. 503 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ., contestația în anulare specială îndreptată împotriva hotărârii instanței de recurs este susceptibilă de a fi anulată pe această cale extraordinară în situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.
Așa fiind, decizia atacată trebuie să respingă sau să admită în parte recursul declarat de recurentul contestator. Per a contrario, soluționarea recursului în altă modalitate nu face susceptibilă de atacare a deciziei respective pe calea specială a contestației în anulare grefată pe norma juridică precitată.
Pe cale de consecință, cum în cauza de față prin decizia atacată recursul declarat de contestatoare a fost anulat în întregime ca nemotivat, această decizie nu poate face obiectul contestației în anulare, așa cum s-a învederat mai sus , recursul fiind soluționat pe excepție și nu printr-o soluție expres prevăzută de lege, excedează câmpului de incidență al contestației.
Astfel fiind, contestația în anulare pe temeiul art. 503 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ. este inadmisibilă.
b) Contestația în anulare este inadmisibilă și dintr-o altă perspectivă. Curtea reține că în contestație se arată că practic recurenta a formulat în memoriul de recurs două motive de recurs iar soluția de anulare a recursului ca nemotivat a fost antamată doar prin examinarea uneia dintre acestea.
Pentru admisibilitatea contestației în anulare pe acest temei legal, condiția este aceea că omisiunea de analizare a motivelor de recurs trebuie să fie totală.
Or, în speță, deși instanța de recurs face o analiză formală a dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. în analiza excepției, trebuie notat că numai în aparență s-ar putea reține o atare situație de vreme ce în considerentele deciziei este trecut faptul că alte motive de recurs nu sunt incidente în cauză, reținându-de ca o concluzie că recursul declarat este inform din punct de vedere procedural și nu satisface exigențele pentru validarea sa.
Mai mult instanța de recurs reține în final că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C.pr.civ. ceea ce denotă că instanța de recurs a făcut nu numai o analiză punctuală a criticii prevăzute la art. 488 alin. 1 pct. 8 privind excepția de nulitate ci evaluarea s-a făcut global privind toate motivele de recurs invocate chiar dacă nu s-a menționat expres că a fost analizat distinct și motivul grefat pe art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.
Așa fiind, constatându-se că cerința omisiunii totale de a pronunța cu referire la motivele de recurs invocate pentru analizarea de către instanța de recurs a excepției de nulitate pe terenul art. 489 alin.1 C.pr.civ. nu este îndeplinită, Curtea urmează să rețină că excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare specială invocată în precedent este întemeiată și deci va fi admisă ca atare.”
Opinia separată
”În sensul admiterii contestației în anulare, anulării DC 223/11.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel în dosar nr. X, fixării unui termen în vederea analizării recursului declarat prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 6 CPC.
Potrivit art. 503 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ., hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de a fi anulată pe calea contestației în anulare în situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.
În opinie majoritară s-a reținut că decizia atacată trebuie să respingă sau să admită în parte recursul declarat de recurentul contestator. Per a contrario, soluționarea recursului în altă modalitate nu face susceptibilă de atacare decizia respectivă pe calea specială a contestației în anulare grefată pe norma juridică precitată.
O astfel de generalizare nu poate fi primită.
Dacă este real faptul că nu se poate face contestație în anulare întemeiată pe pct. 3 al art. 503 alin 2 C. pr. Civ. pentru omisiunea examinării unui motiv de recurs în cazul în care, de exemplu, recursul a fost anulat ca netimbrat, problema examinării motivelor de casare invocate neputând fi, în acest caz, abordată, nu se poate reține același raționament juridic în cazul în care a fost constatată nulitatea recursului pentru nemotivare.
Nu se poate accepta ca o normă judiciară consacrată expres de legiuitor să fie exclusă de la a produce efecte prin voința judecătorului chemat să aplice legea. O astfel de interpretare excluzionistă a regulilor procesuale în poate priva pe contestator de dreptul de acces la justiție, neservind nici principiului securității juridice și nici unei bune administrări a justiției – cauza Omerovici /Croația.
În contestație se arată că recurenta a formulat în memoriul de recurs două motive de recurs, iar soluția de anulare a recursului ca nemotivat a fost antamată doar prin examinarea uneia dintre acestea.
Opinia majoritară arată că, pentru admisibilitatea contestației în anulare pe acest temei legal, condiția este aceea că omisiunea de analizare a motivelor de recurs trebuie să fie totală.
Interpretarea gramaticală, morfologică și sintactică a textului legal în discuție – art. 503 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ – conduce la o altă concluzie și anume aceea că hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de a fi anulată pe această cale extraordinară în situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent. Prin urmare, dacă au fost invocate mai multe motive de casare, iar instanța de recurs a analizat doar o parte din ele, neexaminarea restului de motive poate constitui temei pentru exercitarea contestației în anulare.
Legiuitorul nu a prevăzut cerința omisiunii totale a instanței de a se pronunța cu referire la motivele de recurs invocate, ci a indicat în mod expres și neechivoc că necercetarea vreunui/oricărui motiv de casare poate constitui temei pentru exercitarea căii de atac a contestației în anulare.
În speță, instanța de recurs a făcut o analiză formală a dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. fără a se referi la invocatul art. 488 alin 1 pct. 6 C. pr. Civ – f. 9-14 din motivele de recurs depuse la f. 102-107 dosar recurs iar faptul că, în finalul deciziei a cărei anulare se cere, enunțiativ, se arată că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C.pr.civ. nu poate fi interpretat, în nici un caz, în sensul că instanța de recurs ar fi făcut o evaluare globală privind toate motivele de recurs invocate, inclusiv a art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.”
Cuvinte cheie: contestatie in anulare > noul cod de procedura civila > recurs
