Înregistrarea audio obținută cu ajutorul telefonului mobil nu poate fi admisă ca probă în procesul civil în condițiile în care, la momentul înregistrării, persoana cu care se discuta nu a avut cunoștință de faptul că este înregistrată.
Potrivit dispozițiilor art. 255 din noul Cod de Procedură Civilă, coroborate cu dispozițiile art. 341 noul Cod de Procedură Civilă, benzile de înregistrare a sunetului constituie mijloace materiale de probă admisibile, doar dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri, condiții pe care nu le îndeplinește înregistrarea audio, cât timp a fost realizată fără acordul persoanei înregistrate. (Tribunalul Neamț, Decizia civilă nr. 232/7 februarie 2017, www.rolii.ro)
În același sens: Tribunalul Sibiu
Cuvinte cheie: inregistrare audio > mijloc de proba > noul cod de procedura civila
