Instanța investită cu soluționarea unei acțiuni, ca efect al prorogării judecătoreşti de competenţă prevăzută în termeni imperativi de art. 52 NCPC. [în urma hotărârii prin care au fost admise cererile de abținere a tuturor judecătorilor primei instanțe sesizate], nu mai putea să ia în dezbatere necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) NCPC, întrucât excepţia nu mai avea obiect faţă de soluţia pronunțată în aplicarea art. 52, ce are autoritate de lucru judecat, admiterea abţinerii fiind soluţionată printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum dispune art. 53 alin. (2) NCPC. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, reclamantul, având calitatea de judecător la instanța căreia i s-a adresat cu cererea de chemare în judecată, nu și-a manifestat opțiunea de a alege între instanţele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 127 alin. (1) NCPC, opțiune ce poate fi exercitată la momentul sesizării instanţei de judecată, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat. (ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2091 din 27 iunie 2014, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: abtinere > autoritatea de lucru judecat > competenta teritoriala > noul cod de procedura civila
