”În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/12.04.2016 , petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 600 lei, fapta constând în aceea că, la data de 12.04.2016, petentul a apelat nejustificat S.N.U.A.U. 112, în timp ce lucrători de poliție se aflau deja la domiciliul său în vederea punerii în executare a unui mandat de percheziție domiciliară.
Fapta constatată a fost încadrată la art. 32 alin. 1 lit. b din OG nr. 34/2008 și sancționată în temeiul art. 3 din același act normativ.
Petentul, deși prezent, a refuzat să semneze procesul-verbal contestat, la rubrica “Alte mențiuni” , agentul constatator menționând chiar acest refuz al petentului. (…)
Cu titlu preliminar, contrar susținerilor intimatei și ale agenților săi, instanța nu consideră, cu titlu de principiu, că orice apelare a SNUAU 112 constituie o alertare falsă în cazul în care există deja la locul evenimentelor lucrători ai agențiilor specializate de intervenție. Așadar, în cazul în care persoanele deja prezente acționează în afara cadrului legislativ ce le guvernează activitatea sau apar a acționa astfel, apelarea suplimentară a SNUAU 112 apare ca fiind justificată.
În acest context, instanța consideră oportun ca cetățenii să fie încurajați să apeleze la agențiile de intervenție specializate ori de câte ori se află într-un conflict de o anumită gravitate sau când consideră că drepturile lor legitime le sunt încălcate, fiind astfel descurajate orice forme de justiție privată. Din aceste motive, instanța subliniază că este sancționată doar alertarea falsă a autorităților, nu și cea nejustificată. Așadar, subliniind că petenții trebuie să apeleze cu responsabilitate la SNUAU 112, prevenind astfel dislocarea inutilă de resurse materiale și umane pentru cercetarea unei false infracțiuni sau contravenții, instanța urmează a verifica, din perspectiva omului mediu informat și aflat în mijlocul unor evenimente tensionate, în ce măsură alertarea autorităților apărea ca justificată sau ca un abuz.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat, instanța constată că, cel puțin din perspectiva petentului la momentul evenimentelor, apelarea SNUAU 112 apare ca justificată.
În primul rând, analizând procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, instanța observă că nu se face nici o referire la persoana petentului, acesta nefiind nici măcar menționat la secțiunea persoanelor prezente la efectuarea percheziției. Mai mult, deși evenimentele descrise de către petent privind imobilizarea sa și conducerea la secția de poliție au avut loc în timpul percheziției, nu se face nici o referire la acestea în cuprinsul procesului verbal.
În concluzie, instanța reține că intimata nu a furnizat nici o probă din care să rezulte că forța fizică a fost folosită în mod proporțional, iar petentul a fost efectiv informat cu privire la existența unui mandat de percheziție domiciliară. Instanța subliniază că agenții intimatei aveau obligația profesională de a consemna în procesul verbal de percheziție domiciliară absolut toate aspectele relevante petrecute, fiind incluse aici cel puțin numărul persoanelor prezente și dacă s-au luat măsuri de imobilizare față de o persoană.
În cel de-al doilea rând, instanța observă că și intimata se află în eroare chiar cu privire la mandatul pus în executare la imobilul aflat în proprietatea petentului. Astfel, potrivit adresei transmise de către intimată la dosarul cauzei în data de 01.07.2016, aceasta consideră că, în data de 12.04.2016, la adresa ___, sector 5, a fost pus în executare mandatul de percheziție domiciliară nr. 93/08.04.2016 emis de Judecătoria Sectorului 5 București. Or, analizând mandatul indicat, depus la dosarul cauzei prin rolul activ al instanței, iar nu diligența intimatei, se constată că acesta vizează imobilul situat în ___, sector 5 și pe numitul SSC. Pe de altă parte, analizând procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, instanța constată că se face referire la punerea în executare a altui mandat de percheziție, respectiv nr. 98/08.04.2016.
Astfel, coroborând declarațiile petentului cu lipsa oricărei consemnări în procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare și erorile intimatei pe parcursul soluționării cauzei, instanța reține că petentul nu a fost informat în mod corect, la momentul începerii percheziției domiciliare, cu privire la mandatul ce se pune în executare si arată că nu poate verifica în ce măsură forța fizică a fost aplicată în mod proporțional.
În cel de-al treilea rând, instanța urmează a nu acorda valoarea probatorie raportului intimatei din data de 30.05.2016. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța arată că, fără a fi identificat un motiv justificat, raportul a fost întocmit după o perioadă de aproximativ o lună și jumătate de la data evenimentelor. De asemenea, raportul face referire la evenimente care nu au fost consemnate în procesul verbal de contravenție și nici în procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, necoroborându-se astfel cu restul probatoriului produs chiar de către intimată.
În cel de-al patrulea rând, analizând mijloacele materiale de probă constând în înregistrări audio efectuate ca urmare a apelului făcut de petent la SNUAU 112, instanța reține că, ulterior efectuării reclamației, convorbirea a fost brusc întreruptă de atragerea petentului într-o luptă. Din nou, instanța nu identifică nici o referire cu privire la această împrejurare în procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare.
Pe cale de consecință, instanța a identificat neregularități în activitatea agenților intimatei prezenți pentru a efectua percheziția domiciliară, aceștia neprezentând mandatul petentului, neinformându-l cu privire la drepturile și obligațiile acestuia, neconsemnând în procesul verbal de percheziție un număr însemnat de informații și evenimente, toate acestea furnizând instanței indiciile temeinice ale unui mod ilegal de acționare din partea agenților intimatei. A fortiori, din perspectiva petentului, om mediu informat aflat în mijlocul unei situații deosebit de tensionate, alertarea SNUAU 112 apărea ca unica și ultima formă de încercare a apărării propriilor drepturi legitime în fața unui aparent abuz de putere.
Instanța reiterează că evenimentele au avut loc cu ocazia punerii în executare a unui mandat de percheziție domiciliară, una dintre cele mai grave forme de ingerință în viața privată a persoanei. Așadar, pentru ca această ingerință să nu capete veleitățile unei încălcări a dreptului la viață privată, agenții intimatei aveau sarcina de a acționa cu stricta respectare a drepturilor legitime ale persoanelor implicate și procedurilor aplicabile, obligația de informare și cea de consemnare a aspectelor relevante fiind două dintre cele mai importante garanții ale respectării vieții private.
Instanța subliniază că revine intimatei sarcina de a proba că toate drepturile petentului au fost respectate cu ocazia efectuării percheziției, sarcina pe care aceasta, după cum s-a demonstrat anterior, nu a îndeplinit-o.
Prin urmare, față de toate argumentele prezentate, care conturează dubii reale cu privire la modul de efectuare a percheziției domiciliare, intimata nu poate alege să adopte un demers pasiv și să se prevaleze exclusiv de prezumțiile de validitate, temeinicie și legalitate, de care se bucură procesul verbal, ci este necesar ca aceasta să prezinte probe apte a confirma corectitudinea propriilor acțiuni. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, însăși autoritatea publică prezintă o poziție subiectivă, față de implicarea personală a agenților săi în eveniment și, așadar, existența unui potențial risc de manifestare a unui exces de putere în relația cu cetățenii, în opinia unui observator rezonabil.
Suplimentar, chiar dacă s-ar accepta ideea că petentul a apelat abuziv, instanța arată că în prezenta cauză nu s-a produs nici un pericol social concret, reieșind din convorbirile înregistrate că dispecerii intimatei au decis să nu disloce nicio resursă materială și umană pentru cercetarea alertei, asumând în mod nejustificat că simpla prezență a lucrătorilor agențiilor de intervenție specializate la locul evenimentelor presupune obligatoriu că alertarea este una falsă.
În consecință, instanța constată că acțiunea petentului a fost justificată, acesta fiind supus unei percheziții domiciliare ce apărea în mod legitim drept una abuzivă, neapelând la forme de justiție privată, ci încercând să alerteze SNUAU 112 în speranța că în acest fel se va ajunge la lămurirea unei situații cel puțin ambigue și din perspectiva instanței.
Pentru toate aceste motive, constatând netemeinicia procesului verbal contestat, instanța urmează a admite plângerea contravențională formulată de petentul SCMîn contradictoriu cu intimata Direcția Generală De Poliție A Municipiului București, anula procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. x/12.04.2016 iar, pe cale de consecință, exonera petentul de la executarea tuturor sancțiunilor aplicate prin acesta.” (Judecătoria Sectorului 5 București, Sentința civilă nr. 5266/4 iulie 2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: perchezitie domiciliara > proces verbal de contraventie
