Aplicarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor pedepsei față de inculpatul care are calitatea de denunțător

29 septembrie 2021 Drept Penal

Curtea de Apel Craiova a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotarâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă aplicarea beneficiului dispoziţiilor art.19 din Legea 682/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam, de punerea în mişcare a acţiunii penale sau dacă este suficientă începerea urmăririi penale in rem în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător.

Curtea de Apel apreciază că aplicarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor pedepsei față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală prevazut de art. 19 din Legea 682/2002 este condiționată cel puțin de continuarea urmăririi penale in personam, nefiind suficientă începerea urmăririi penale in rem în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător.

Instituția reglementată de norma supusă interpretării este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Categoria cerințelor ce țin conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea unui denunț împotriva altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave și, pe de altă parte, facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate.

Ambele cerințe au caracter cumulativ, simplul denunț formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunțate și tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecția martorilor, republicată (în acest sens considerentele deciziei nr. 3/2018 a ÎCCJ).

Citeste mai mult  CCR. Neluarea în considerare a duratei arestului la domiciliu la calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale contravine Constituției

Prin urmare, pentru infractorul devenit denunțător, textul presupune obligația de a dezvălui înainte sau în timpul urmăririi penale sau al judecății săvârșirea unei infracțiuni de către o altă persoană și de a ușura, astfel, obligația organului de urmărire penală de a descoperi la timp și în mod complet faptele ce constituie infracțiuni înlesnind astfel activitatea de tragere la răspundere penală a acestor persoane, care, în lipsa denunțului, ar fi rămas nedescoperite.

Pentru organul de urmărire penală, aceeași sintagmă „denunță și facilitează tragerea la răspundere penală” presupune obligația de a examina și verifica datele și informațiile denunțului și atunci când se constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege și nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) C.p.p. dispune începerea urmăririi penale privitor la faptă, conform art. 305 alin. (1) C.p.p.

În cuprinsul sesizării se arată că, ceea ce suscită dezbatere este însă momentul la care se poate aprecia că denunțul formulat de inculpat a fost efectiv util organelor de urmărire penală pentru descoperirea și investigarea unor infracțiuni grave, respectiv dacă acesta furnizează informații sau date cu caracter determinant pentru aflarea adevărului, astfel încât să poată beneficia de disp. art. 19 din legea 682/2002.

Citeste mai mult  Recurs în casație. Aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege

Dacă s-ar aprecia că este suficient ca în baza denunțului organul de urmărire penală să dispună conform art. 305 C.p.p. începerea urmăririi penale cu privire la faptă este greu de stabilit pentru instanța în fața careia se invocă aplicarea art. 19 din Legea 682/2002 în ce măsură inculpatul denunțător a furnizat sau nu informații sau date cu caracter determinant pentru anchetă, dat fiind că această etapă de urmărire penală în rem este momentul inițial al procesului penal.

Mai mult, în actuala reglementare începerea urmăririi penale conform art. 305 C.p.p. pare să aibă un caracter cvasiautomat în acele situații în care actul de sesizare (în ipoteza analizată denunț) îndeplinește toate condițiile legale de formă și de fond fără a avea relevanță dacă faptele denunțate au sau nu corespondent în realitate.

Astfel, conform art. 390 C.p.p. din punct de vedere formal denunțul trebuie să cuprindă datele prevăzute de art. 289 alin. 2 și 4 C.p.p. (numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului dacă acesta este persoană fizică, descrierea faptei care formează obiectul denunțului, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă dacă sunt cunoscute precum și semnătura denunțătorului sau mandatarului acestuia), iar în situația în care actul de sesizare îndeplinește toate condițiile legale de admisibilitate mai sus citate iar din cuprinsul acestuia nu rezultă că ar fi incident vreunul din cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 C.p.p. organul de urmărire penală este obligat să dispună începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârșită (art. 305 coroborat cu art. 294 C.p.p.).

Citeste mai mult  Lipsa unei mențiuni obligatorii din acordul de recunoaștere a vinovăției

Nu există așadar certitudine în această etapă că faptele denunțate chiar au fost săvârșite, existând posibilitatea să se constate că denunțul a fost unul mincinos, sau că independent de buna sau de reaua credință a persoanei care l-a formulat, faptele denunțate nu pot fi dovedite.

Or, pornind tocmai de la expunerea de motive a Legii nr. 682/2002 rațiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementată de norma examinată este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracțiunilor grave, prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare, ceea ce conduce instanța către concluzia că denunțul trebuie să fie util, să se confirme, să existe probe suficiente care să conducă măcar către bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală în rem (art. 305 alin. 3 C.p.p.), se mai arată in sesizare. În plus, dacă s-ar admite că simpla începere a urmăririi penale în rem este suficientă pentru a se recunoaște beneficiul cauzei de reducere a pedepsei, instanțele nu ar avea posibilitatea să verfsicie nici cea de-a doua condiție cumulativă impusă de norma legală respectiv atitudinea activă de sprijinire a activității organelor de urmărire penală, adică dacă inculpatul denunțător facilitează efectiv activitatea de stabilire a faptelor sau de identificare a autorilor colaborând cu organele de anchetă.

Termenul de solutionare a sesizării este 04.11.2021.

Cuvinte cheie: > > > > >