Proba testimonială, în situația în care martorul are una din calitățile prevăzute de art. 315 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă este admisibilă, materia contravențională beneficiind, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de garanțiile procesuale aplicabile procesului penal.
Extras din considerentele deciziei nr. 49/2019 a Tribunalului București:
”În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x, întocmit de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră la data de 12.07.2017 , instanța de apel reține că apelantul -petent din prezenta cauză a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, din declarația martorei IME instanța de apel reține că apelantul-petent IMC a acordat prioritate la trecerile de pietoni (…)
Din economia textului art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară (procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă, iar nu absolută de legalitate și temeinicie), ceea ce s-a făcut prin audierea de către instanța de apel a singurului martor prezent la locul săvârșirii contravenției, care întâmplător este soția apelantului -petent.
Judecătorul este obligat să stabilească adevărul, astfel că atunci când martorul poate relata adevărata stare de fapt nu are nicio importanță raporturile acestuia cu petentul/petenta.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 și ale art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța audiază petentul, persoanele indicate ca martor în procesul verbal și în plângere, precum și orice alte persoane care pot contribui la stabilirea și aflarea adevărului. Textul de lege nu face nicio distincție cu privire la calitatea persoanelor, astfel că vor putea fi audiate și persoanele prevăzute de art. 315 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, (…) prin aplicarea directă a art. 6§3 lit. d din Convenție, raportat la art. 20 alin. 2, coroborat cu art. 11 alin. 2 din Constituție, vor fi înlăturate de la aplicare prevederile art. 315 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă și se va încuviința proba testimonială cu persoane care erau rude, soț, etc., ale petentului/petentei.
Așadar, proba testimonială, în situația în care martorul avea una din calitățile prevăzute de art. 315 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă este admisibilă, materia contravențională beneficiind, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de garanțiile procesuale aplicabile procesului penal – pentru a stabili dacă art. 6 C.E.D.O. este aplicabil în latura sa penală fiind suficient ca „fapta” să fie una penală din punctul de vedere al Convenției sau făptuitorul să fie expus unei sancțiuni care, prin natura ori gravitatea ei, aparține „sferei penale” (Hot. din 25 august 1987, cauza Lutz v. Germania, §55), criteriul clasificării faptei potrivit dreptului național având valoare relativă (Hot. din 8 iunie 1976, cauza Engel ș.a. v. Olanda, §81). Prin urmare, admisibilitatea probei testimoniale în situația redată are ca fundament imperativul aflării adevărului, cu atât mai mult cu cât împrejurarea care se dorește a fi dovedită este una spontană, greu sau imposibil de probat prin alte mijloace. Proba testimonială nu poate fi limitată la persoanele care nu se află în cazurile prevăzute de art. 315 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, doar ca efect al normei speciale cuprinse în art. 47 din O.G. nr. 2/2001 – de trimitere la normele generale (Codul de procedură civilă). Desigur, la aprecierea probei, în concret și prin coroborarea cu celelalte probe administrate, în cauză, instanța poate avea în vedere elemente ținând de gradul de rudenie existent între martor și contravenient.
În același sens s-au pronunțat și judecătorii secțiilor civile ale instanțelor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș , cu ocazia întâlnirii trimestriale din 19 iunie 2015 (pct. 1 din minuta).
Chiar dacă uneori în plângerile contraveționale martorii ce se prezintă spre a fi audiați au un interes în cauză, fiind rude, afini sau prieteni cu petenții, instanța poate surprinde dacă martorul respectiv este sincer (veridicitatea declarației acestuia) printr-o audiere intensivă , eventual audierea mai multor martori, spre a le compara declarațiile. Or, instanța de apel nu reține niciun motiv obiectiv pentru a putea înlătura declarația martorei IME , în condițiile în care nu s-a procedat la o confruntare cu o altă declarație a unui alt martor sau cu alte probe administrate în cauză, de natură să releve o contradicție cu acestea.
Prin urmare, instanța de apel apreciază că apelantul -petent din prezenta cauză a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare , în condițiile în care probele administrate sunt apte să convingă instanța în privința inexistenței faptei contravenționale și a vinovăției apelantului -petent , în afara oricărui dubiu rezonabil.” (Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și fiscal, Decizia civilă nr. 49 din 10 ianuarie 2019, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: martor > proces verbal de contraventie
