Camera preliminară. Măsuri de supraveghere tehnică puse în executare cu suportul tehnic al SRI. Consecințe

23 martie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Încălcarea normelor procedurale ce reglementează competența de punere în executare a măsurilor de supraveghere tehnică este sancționată cu nulitatea absolută. 

Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2018 – prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate și s-a constatat că sintagma „aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români” cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională –  nu are aplicabilitate în cazul probelor obţinute prin intermediul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse în temeiul art. 138 şi urm. CPP.

Extras din considerentele încheierii de cameră preliminară a ÎCCJ:

”Măsurile de supraveghere nu au fost dispuse în temeiul Legii nr. 51/1991, așa încât Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018 (publicată în M. Of. nr. 348 din 20 aprilie 2018), prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că sintagma „aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români” cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională, … nu are aplicabilitate în cauză, întrucât nu au fost administrate și folosite probe obținute prin intermediul unor mandate de interceptare emise în baza Legii nr. 51/1991. Măsurile de supraveghere tehnică constând în interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor, precum și interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental, respectiv localizarea şi urmărirea prin GPS sau prin alte mijloace electronice de supraveghere au fost încuviinţate, după caz, prelungite, în temeiul art. 138 și urm. C. proc. pen. (…)

Conform art. 142 alin. (1) C. proc. pen.: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.”

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016), a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituţională. (…) Conform paragrafului 52, decizia se aplică de la momentul publicării, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată, ceea ce implică, în mod evident, că se aplică și în ce privește măsuri de supraveghere tehnică deja dispuse și puse în executare până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial (14 martie 2016). (…)

Citeste mai mult  Pedeapsă de abuz în serviciu, anulată în baza deciziei CCR nr. 405/2016

Toate măsurile de supraveghere au fost puse în executare cu suportul tehnic al Serviciului Român de Informaţii, în sensul că Serviciul Român de Informaţii a asigurat infrastructura necesară punerii în aplicare a respectivelor măsuri de supraveghere tehnică, ceea ce echivalează cu implicarea Serviciului Român de Informaţii în activitatea de cercetare penală, mai precis, în etapa obținerii probelor prin procedeul probatoriu de interceptare și înregistrare a convorbirilor/comunicărilor telefonice și în mediul ambiental.

Trecând peste faptul că Direcția Națională Anticorupție avea la dispoziție propriul serviciu tehnic, se constată că legalitatea punerii în executare de către Serviciul Român de Informaţii a mandatelor de interceptare are legătură cu procedeul probatoriu și cu calitatea probelor astfel obținute, ceea ce constituie chiar activitatea vizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 51/2016 (paragraf 34).

Astfel, așa cum s-a arătat, prin această decizie, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituţională.

Prin această decizie s-a statuat în sensul că „actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua C. proc. pen. reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităţii de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) C. proc. pen., respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale” (paragraf 34).

De asemenea, Curtea reține că organele specializate ale statului nu sunt definite, nici în mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul Codului de procedură penală și că, potrivit art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 14/1992 şi art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 51/1991, Serviciul Român de Informaţii are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală (paragraf 37). (…)

Citeste mai mult  Daune morale. Determinarea cuantumului

Rezultă, astfel, că punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică trebuia să se realizeze numai de către procuror sau de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Drept urmare, în cauza de față, se constată încălcarea dispozițiilor legale privind executarea măsurilor de supraveghere tehnică, deoarece a fost realizată de un organ fără atribuţii de cercetare penală, ceea ce constituie și o încălcare a normelor de competență.

Trebuie stabilite consecințele unei asemenea încălcări a dispozițiilor legale. (…)

Din perspectiva organului care a pus în executare măsura, legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor realizate în temeiul art. 138 şi urm. C. proc. pen. trebuie examinată prin prisma regimului nulităţilor, întrucât, potrivit art. 102 alin. (3) C. proc. pen., excluderea unei probe nu este o sancțiune de sine-stătătoare, ci este consecința constatării nulității actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea acelei probe ori prin care aceasta a fost administrată.

În Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016, prin care s-a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituţională, se face referire la nulitatea absolută sau relativă a probei obținute prin implicarea altor organe decât procurorul sau organul de urmărire penală (paragrafele 31-32).

Potrivit Codului de procedură penală, nerespectarea dispozițiilor referitoare la măsurile de supraveghere tehnică, la fel ca și a celor privind competența organului care a efectuat acte de urmărire penală, nu se regăsește printre cazurile de nulitate absolută, expres prevăzute în art. 281.

Drept urmare, s-ar putea considera că nerespectarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. ar trebui evaluată conform art. 280 raportat la art. 282 C. proc. pen., deci din perspectiva nulităţilor relative.

Cu toate acestea, se constată că, în prezent, încălcarea normelor procedurale ce reglementează competența de punere în executare a măsurilor de supraveghere tehnică este sancționată cu nulitatea absolută.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 2 judecători de cameră preliminară are în vedere faptul că, mai înainte de finalizarea urmăririi penale prin întocmirea rechizitoriului în prezenta cauză, în M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că „soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională.”

Citeste mai mult  Prezumţiile simple în procesul penal

Luând în considerare efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, statuat de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, art. 11 alin. (3) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se constată că, și în absența intervenției legiuitorului – conform art. 147 alin. (1) din Constituția României – asupra textului de lege constatat neconstituțional, respectiv în absența unei dispoziții legale exprese, nulitatea absolută nu mai poate fi aplicată decât în conformitate cu decizia instanței de control constituțional.(…)

Rezultă, astfel, că în prezent, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr. 302/2017 a Curții Constituționale, nerespectarea dispozițiilor de competență a organului de urmărire penală este sancționată cu nulitatea absolută, efectele fiind cele reglementate în art. 281 C. proc. pen.

Pe cale de consecință, încălcarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., prin punerea în executare a măsurilor de supraveghere de către alte organe decât procurorul sau organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, atrage nulitatea absolută a actelor astfel efectuate, prin aplicarea art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. – în forma stabilită ca fiind constituțională prin Decizia nr. 302/2017 a Curții Constituționale. Această concluzie se regăsește și în jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia penală nr. 92 din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători). (…)

Urmare a constatării nulității procedeului probator, se va constata și nulitatea probelor astfel obținute, așa încât, în temeiul art. 102 alin. (2)-(4) C. proc. pen., se impune excluderea din materialul probator a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică.” (I.C.C.J., Secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 31/C din 27 septembrie 2018, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > > > >