”S-a constatat nulitatea dispoziţiei de trimitere în judecată (…) privind infracţiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. 1 şi 2 C.p., imputată inculpatului M.O.D. (…)
Excepţia invocată de inculpatul M.O.D., constând în aceea că a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, este întemeiată.
Astfel, fără a se pune în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea prev. de art. 374 alin. 1 şi 2 C.p., inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru aceasta.
Argumentul că această faptă a fost descoperită după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru celelalte fapte, deci după ce suspectul a căpătat calitatea de inculpat şi că, în această situaţie, nu se mai putea pune în mişcare acţiunea penală pentru o altă faptă, nu poate fi reţinut.
Aceasta, întrucât, potrivit art. 311 alin. 1 C.p.p., în cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice, iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea acţiunii penale cu privire la aspectele noi.
***Camera preliminară. Excluderea actelor obținute de la bănci fără autorizarea judecătorului***
Nu se poate interpreta că textul de lege ar da posibilitatea procurorului să nu dispună extinderea acţiunii penale cu privire la fapte noi şi cu toate acestea să-l trimită pe inculpat în judecată pentru aceste fapte noi. Expresia „poate” din textul de lege se referă la îndreptăţirea procurorului în a aprecia dacă sunt întrunite sau nu condiţiile prevăzute de art. 309 alin. 1 C.p.p. pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, în sensul că atunci când constată că există probe din care rezultă că persoana a săvârşit infracţiunea nouă şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare, prev. de art. 16 alin. 1 C.pp., extinde acţiunea penală, iar atunci când constată că nu sunt întrunite aceste cerinţe, nu extinde acţiunea penală.
A interpreta altfel, ar conduce la ideea că dacă împotriva unei persoane, faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru anumite fapte într-un dosar, s-ar descoperi fapte noi, care ar face obiectul unui alt dosar, s-ar putea trimite în judecată persoana respectivă pentru faptele noi cercetate în dosarul nou, fără să se pună în mişcare acţiunea penală pe considerentul că aceasta a căpătat calitatea de inculpat în dosarul anterior, ceea ce ar fi inadmisibil.” (Curtea de Apel Craiova, Încheierea penală din 3 iulie 2015 în dosarul penal nr 656/54/2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: actiune penala > camera preliminara > noul cod de procedura penala
